Tăcerea mieilor. Se nasc acum şi au trei, patru luni de trăit

Blânzi, curioşi, copilăroşi.  Îmbrăcaţi în blăniţă de la alb imaculat până la negru ca smoala. Îşi caută mereu mama din priviri, dar parcă ar sta mai mult cu cei de seama lor. Când te privesc, par să te întrebe cu ce treabă ai venit, iar când pleci par să plângă după tine. Vin pe lume unul după altul chiar în aceste zile şi cei mai mulţi dintre ei nu vor trăi mai mult de 3 – 4 luni. În miez de iarnă par să vestească apropierea primăverii, dar toată lumea îi cunoaşte ca simbol al jertfei de Paşti.

Articol editat de Carmen Sas, 26 ianuarie 2015, 14:49 / actualizat: 26 ianuarie 2015, 18:16

Primii miei şi-au făcut apariţia în saivanul cu peste 250 de oi al familiei Vărărean din Sântioana, la poalele Munţilor Călimani, odată cu primele zile ale anului, dar în aceste săptămâni se nasc, zilnic, câte 5 – 10 miei.

În primele ore de viaţă sunt slăbuţi, şovăitori şi cu blana murdară. A doua zi sunt adorabili şi se alătură turmei de miei din saivan, pentru a se bucura împreună de puţinele zile pe care le au de trăit aceste minunate fiinţe.

Ianuarie este perioada de vârf la fătatul mieilor. Asta-i bine, pentru că aşa se face mielul mai mare, este producţie. Cu cât e mielul mai mare, cu atât este mai bun şi preţul lui de Paşti”. (Florian Vărărean, oier)

Vărărenilor din Sântioana li se spune “grofii”, pentru că strămoşii celor de acum erau mari proprietari  de oi. Munca este grea, iar profitul mic, dar este constant, ne spune Florian Vărărean. Şi mieii contribuie din plin la această creştere a bunăstării familiei. Cei mai mari dintre ei vor ajunge la 25 – 30 de kg în perioada Paştilor.

“Mieii buni de selecţie îi ţinem pentru noi, mieluţele şi berbecuţii, pentru reproducţie, iar surplusul îl dăm la export sau în piaţă, de Paşti. Majoritatea, în proporţie de 80 la sută pleacă la export” .(Florian Vărărean).

Mieii care vor fi daţi la export nu vor ajunge să cunoască verdeaţa câmpiilor de la noi, mai ales în zona de munte, cum este la Sântioana, unde iarna se dă dusă mai târziu. Aşa că, dacă la primăvară vom zări, totuşi, miei pe câmp, vom şti că ei sunt norocoşii soartei.  Rasa de bază a crescătoriei este Băla de Bistriţa, o varietate locală a Ţurcanei, omologată de oierii bistriţeni în urmă cu câţiva ani. Mieii din această rasă îi sunt şi cei mai dragi lui Sergiu, mezinul familiei Vărărean, nedespărţit de animalele tatălui său.

“Îmi place să le dau de mâncare, să le dau apă. În fiecare primăvară am câţiva miei preferaţi, mai ales mieii băli. Mieii mă cunosc, vin la mine, mă trag de haine. Da, mi-este milă puţin de ei, dar ce să fac, este o tradiţie să fie tăiaţi de Paşti”. (Sergiu Vărărean, 12 ani) Cu aşa urmaşi, tradiţia creşterii oilor merge înainte în Bistriţa-Năsăud. În acest județ sunt înregistrate circa 380.000 de ovine, iar anual crescătorii de aici exportă în jur de 120.000 — 150.000 de miei, iar alți 5 000 ajung pe masa de Paşti a românilor.

Florin Săsărman