„MERSUL CU SALCIA” în ajunul Floriilor

Sat Laz

Articol editat de , 4 aprilie 2015, 14:00

În seara zilei de vineri, premergătoare Sâmbetei lui Lazăr, din ajunul Floriilor, copiii vin la Biserică spre a fi mărturisiţi, pentru ca în Sâmbăta Floriilor, la Sf.Liturghie, să se poată împărtăşi cu Sf.Taine.

Biserica Adormirea Domnului din Laz Săsciori

În această sâmbătă pe la orele 4 după masa, sunt aşteptaţi iarăşi la Biserică de către preot şi cantorii de la strană, când copiii vin cu stâlpări (ramuri de salcie înverzite) împodobite cu hârtie colorată şi staniol şi cu toţii pornesc prin sat cântând „Verşul lui Lazăr” şi „Verşul Floriilor”, având în frunte un purtător al steagului tricolor şi al icoanei cu „Intrarea Mântuitorului în Ierusalim”.

Este o adevărată revărsare de bucurie în sufletele oamenilor văzându-i pe micuţi cum cântă melodiile acestor „verşuri” care te trimit cu gândul la vremurile de demult, în Betania, când Lazăr, cel mort de patru zile, a fost înviat de Mântuitorul şi când Fiul Lui Dumnezeu întrupat, a intrat călare pe mânz de asin în Cetatea lui David, fiind primit de mulţime, cu osanale şi ramuri înverzite.

Şi aşa colindând pe toate uliţeţe satului, copiii împreună cu preotul, cu învăţătorii şi cantorii bisericii, erau primiţi de toată lumea cu mici daruri pentru copii (dulciuri în special) pe care le împărţeau la poartă, vizând şi un scop al milosteniei pentru sufletele celor plecaţi în veşnicie, întrucât Sâmbăta lui Lazăr este o zi specială pentru pomenirea morţilor.

Când întreagă procesiunea s-a terminat, copiii cu însoţitorii, merg spre a depune pe o măsuţă în mijlocul Bisericii ramurile înverzite şi înmiresmate de parfumul măţârlelor, în timp ce în văzduhul primăvăratic al apusului de soare, se înalţă spre cer atotbiruitor glasul clopotelor şi al toacelor Sfintei Biserici, vestind intrarea în Praznicul Duminicii Stâlpărilor.

Obiceiul a fost reactivat, după anul ’89, trezind vii emoţii în sufletele credincioşilor şi copiilor şi fiind un mijloc eficient de misiune şi pastoraţie a preotului în cadrul parohiei.

Sat Săsciori

Săsciorenii oameni credincioși, păstrători ai obiceiurilor și tradițiilor moților și strămoșilor lor socotesc floriile ca pe una din cele mai frumoase sărbători ale noastre.

În după amiaza zilei de sâmbătă, copiii împreună cu o parte din dascălii lor se duc la biserică şi fac o repetiţie la ”Versul Floriilor” apoi iau câte un buchet de mățâgle (ramuri de salcie tinere abia înmugurite) și grupați pe clase câte trei-patru pleacă pe ulițele satului, purtând icoana ”Intrarea Domnului în Ierusalim” și cu un prapor în fruntea coloanei cântând ”Versul Floriilor”.

Floriile la Săsciori_1

După ce au înconjurat tot satul, se duc cu mățâglele la biserică, unde sunt sfințite și împărțite în Duminica Floriilor, după slujba religioasă, poporenilor prezenți la slujbă.

Floriile_la_Săsciori 2

În drumul lor prin sat, copiii se opresc pe la porțile gospodarilor care îi servesc cu dulciuri, sucuri, bani şi altele.

Floriile_la_Săsciori_4

„VERŞUL” LUI LAZĂR

Vitania frumos nume
Poate să-l audă-n lume
Că au dobândit mult bine
Din trei raze din trei sine
O, o, o, fraţilor.

Trei raze din trei smaralde
Le-au primit Domnul cu drag
Văzându-le dintr-un loc
Ca lumina cea de foc
O, o, o, fraţilor.

Smaraldele sunt numele
Ce ard ca luminile
Ziua, noaptea ne-ncetat
Luminează minunat.
O, o, o, fraţilor.

Şi ce nume să grăiască
Numele lor să găsească
Sunt frei fraţi din doi părinţi
Cu numele-mpodobiţi.
O, o, o, fraţilor.

Lazăr, Marta, Maria
Din satul Vitania
Cum ei să se-nvrednicească
Ca Domnului să-i slujască.
O, o, o, fraţilor.

Domnul văzând a lor faptă
Le dărui bună plată
Făcu Domnul o minune
Luă pe Lazăr din lume
O, o, o, fraţilor.

Îl puseră în mormânt
Şi-l îngropară-n pământ
Iar când s-amplinit trei zile
Domnul făcător de bine
O, o, o, fraţilor.

Călători cale lungă
Cu Ucenici dimpreună
Până la Vitania
La Marta şi Maria.
O, o, o, fraţilor.

Ele dacă îl văzură
La picioare îi căzură
Plânseră cu mare jale
Unde-s sfintele picioare
O, o, o, fraţilor.

Cu feţele la pământ
Au grăit acest cuvânt
O, Hristoase Domnul nostru
A murit fratele nostru
O, o, o, fraţilor.

De-ai fi fost Doamne de faţă
Lazăr era cu viaţă
Iar Domnul cel Prea Sfânt
A grăit acest cuvânt
O, o, o, fraţilor.

N-a murit Lazăr, ci doarme
Şi iarăşi va să se scoale.
Atunci au grăit şi ele
Fiind cuprinsă de jele
O, o, o, fraţilor.

O, Doamne bine ştim noi
Că în ziua de apoi
Toţi morţii se vor scula
Şi Lazăr în sus va sta.
O, o, o, fraţilor.

Şi Hristos a întrebat
Unde-i Lazăr îngropat
Şi cu mare sârguinţă
Au mers până la gropiţă.
O, o, o, fraţilor.

Despre el cuvât s-a dat
Şi piatra s-a ridicat
Şi îndată le grăi
Pute că-i a patra zi.
O, o, o, fraţilor.

Şi Hristos a lăcrămat
Ochii-n sus a ridicat
Şi pe Lazăr l-a strigat:
Vino,Lazăre afară
De mai ieşi la lume iară
O, o, o, fraţilor.

Atunci Lazăr s-a sculat
Domnului s-a închinat
Cu faşie înfăşat
Şi la faţă astupat.
O, o, o, fraţilor.

Atunci o mare minune
A făcut Hristos în lume
Pe Lazăr l-a înviat
De patru zile-ngropat.
O, o, o, fraţilor.

Lazăr fu trei zile-n iad
Şi foarte s-a spăimântat
Ce-a văzut el întru sine
N-a putut spune la nime
O, o, o, fraţilor.

Treizeci de ani mai trăi
Lacrămi din ochi nu lipsi
Până iară s-a mutat
Unde Hristos l-a chemat.
O, o, o, fraţilor.

În odihna negrăită
În lumină strălucită
Unde drepţii ne-ncetat
Luminează minunat.
O, o, o, fraţilor.

Iară în a şaptea zi
Pe cari Domnul o sfinţi
Lui Hristos să ne rugăm
Şi din guri să cuvântăm.
O, o, o, fraţilor.

Intrând în Ierusalim
Ca trupul să dea de chin
Ca lumea s-o mântuiască
Din’şelăciunea drăcească.
O, o, o, fraţilor.

Raiul să ni-l dăruiască
Să fim ceată îngerească
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie.
O, o, o, fraţilor.

„VERŞUL” FLORIILOR

Veniţi cu toţi dimpreună
Să-mpletim şi noi cunună
De odrasle înverzite
Şi de stâlpări înflorite.
O, o, o, fraţilor.

Pe Iisus să-ntâmpinăm
Şi lui să ne închinăm
Şi ale noastre veşminte
Să le-aşternem mai nainte.
O, o, o, fraţilor.

Tot omul să I se-nchine
Că la Ierusalim vine
Pe asin încălecând
Cu dreapta blagoslovind.
O, o, o, fraţilor.

Cinste de la prunci pofteşte
Că tinerimea-o iubeşte,
Dar pe cei nevinovaţi
Căror şi noi să fim fraţi.
O, o, o, fraţilor.

El primeşte proorocia
Ce-a prorocit Isaia,
Feţii Sionului –scrie
Că-mpăratul va să vie.
O, o, o, fraţilor.

Veniţi toţi cu glas frumos
Să lăudăm pe Hristos
Cu glasul coconilor
Şi al sugătorilor.
O, o, o, fraţilor.

Strigă în Ierusalime
Osana dintru-nălţime
Că-mpăratul o să vie
Sionului să se-nchine.
O, o, o, fraţilor.

Veniţi şi noi să privim
Tocmai la Ierusalim
Că vine pe mânz şezând
Împăratul cel prea Sfânt.
O, o, o, fraţilor.

Iisus vine cu blândeţe
Pe popoare să le-nveţe,
Pe asin se umileşte
Că mândria nu pofteşte.
O, o, o, fraţilor.

Muntele Sionului
Biserica Domnului
Muntele cu umbra deasă
O Fecioară mai aleasă.
O, o, o, fraţilor.

Astăzi toate prăznuiesc
Şi pe Domnul preamăresc.
Strigă în Ierusalime
Osana dintru-nălţime,
Strigă oamenii mai bine
Din trei raze din trei sine.
O, o, o, fraţilor.

Cezar Firu

Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI: