5 bani de la ANAF

– Luaţi-vă bonul, vă rog!

Articol editat de dan.mosoiu, 1 aprilie 2015, 08:21

– Mulţumesc, n-am nevoie.

– Nu, nu, vă rog! Şi restul, cinci bani, nu-i lăsaţi aici.

– Mulţumesc, nu e cazul.

– Dar vă rog, vă rog, nu vreau să mă prindă ANAF-ul!

De câteva zile, am auzit deseori acest dialog în magazine sau în simple buticuri. Vine ANAF-ul! Sperietoarea micilor comercianţi.

„La mine încă n-au fost, dar se presupune că urmează să vină, nu numai la mine, ci la toată lumea.” Asta crede patronul unei crâşme modeste, cu patru mese, din buricul târgului. Ce-ar putea să-i facă inspectorii financiari? Are emoţii? „Bineînţeles. Pentru că ANAF-ul nu este corect. Vine pe capul nostru, în loc să meargă la firmele ălea puternice unde se fură bani cu nemiluita, ca de exemplu la regiile autonome, la Gaz, la Electrica, la Apă-Canal. Orice om care lucrează în comerţ nu există să nu aibă un leu, doi în plus. De ce nu se uită ANAF-ul unde se încasează bani zilnic, zilnic? Acolo ar trebui să se îndrepte, nu înspre nenorociţii ăştia cu un butic care mor de foame şi pe care îl închid. Ăia micii, care ţin totul în spate, pe ăia îi îmbârligă, ca să mă exprim mai plastic… Nu există prevenţie. ANAF-ul, dacă vine acum în control, ar trebui să-ţi explice: domnule, uite, asta nu-i bine, asta e bine, asta aşa… Eu am lucrat în Occident şi aşa era, venea un control şi-ţi explica şi te ajuta. Dar la noi, când vine, îţi dă în cap. Direct! Te găseşte cu 5 lei, eşti bun de plată. Are motivaţie să te amendeze. El te-a amendat, şi-o luat ceata şi-o plecat. Şi noi plătim, suferim, suferim…”

Am fost şi în Mănăştur, la un mic magazin alimentar, undeva între blocuri.

„Nu a fost ANAF-ul. Dar îi aştept. Nu mi-e teamă. Eu cred că uneori exagerează, alteori nu. Aşa, potrivit. Dacă vin, sper să fiu în regulă. Dacă îmi găseşte 50 de bani în plus în casă, mă amendează, sigur, plătesc…”

Şi tot în Mănăştur, la Minerva, ne-am cumpărat un covrig şi l-am întrebat pe patron dacă inspectorii ANAF i-au trecut pragul micuţei afaceri de familie. N-a zis nici ba, nici da, ne-a spus doar să-l lăsăm în pace, cu necazurile lui. Un pic mai încolo, o carmangerie. A trecut şi pe-acolo ANAF-ul. „S-au prezentat, şi-au scos legitimaţiile, au fost civilizaţi. Au numărat banii, adică i-am numărat împreună, în faţa lor. Ei au adunat, au pus un X, s-au uitat la sumele introduse, că aia de fapt cred că-i interesa mai mult, suma introdusă să bată cu cea din casă. Şi totul a fost în regulă, n-am avut probleme”, ne explică una dintre angajate.

În centrul Clujului, restaurantului Mesele vesele i-au fost închise porţile.  În locul anunţului ANAF, a apărut o altă inscripţie. Povestea a aflat-o colega noastră Carmen Sas de la patronul localului, Kun Ernest.

„Ce mă deranjează este comportamentul şi atitudinea lor în primul rând. Nici în comunism n-am trăit astfel de frică. Au intrat în restaurant, au blocat intrarea, fetele din bar, săracele, la 20-22 de ani s-au speriat, pentru că urlau la ele cei doi, un bărbat şi o femeie, că sunteţi proaste, că sunteţi tâmpite, că nu sunteţi în stare să completaţi un formular… A fost o teroare, până am sosit eu. Am încercat să-i calmez un pic, totuşi… Apoi a urmat controlul propriu zis pentru care, sigur, au tot dreptul. Dacă se caută greşeli, sigur, se găsesc. N-am avut o hârtie expusă acolo, în faţa barului, nu a fost în regulă monetarul cu vreo 38 de lei… Bun, greşeli, hai să acceptăm! Plăteşte, patronule, că ai greşit! Dar, pentru că n-am avut o hârtie şi pentru cei 38 de lei din casă, să mă închidă o lună şi să-mi dea 12 mii de lei amendă, mi se pare un abuz. Nici nu m-au ascultat ce-am avut de spus. Semnezi sau nu, pe noi nu ne interesează. M-au închis o lună, cu 25 de angajaţi care îşi aşteaptă salariile, pe întâi… Şi uite aşa, eu nu produc nimic. E un dezastru, nu doar pentru mine.”

Pe strada Napoca, un mic magazin de haine a fost şi el închis. Sigilat.

Evident că am încercat să-i contactăm şi pe reprezentanţii ANAF. I-am trimis purtătorului de cuvânt Alexandru Cristea, după un scurt dialog telefonic, întrebările prin email, la dorinţa dânsului. Nu i-am cerut mult, măcar câteva date statistice legate de acţinea ANAF în Cluj. Timp de aproape o zi, nu s-a obosit să ne răspundă. Motiv pentru care îi transcriem încă o dată numele, Alexandru Cristea, plătit din banii noştri, bani publici. Ştiţi, este purtător de cuvânt. Dar fără cuvânt.

Avocatul clujean Marius Harosa crede că aceste controale ale inspectorilor ANAF sunt legale. În fond, şi 5 bani ascunşi reprezintă evaziune fiscală. Numai că există, totuşi, câteva nuanţe.

„Conform legii, asemenea acţiuni făcute de către ANAF sunt legale. Deocamdată. Pe de altă parte, eu nu ştiu dacă inspectorii antifraudă pot verifica monetarul din casă. Pentru că ANAF trebuie să stabilească baza de impozitare de la sfârşitul lunii. Acolo se calculează impozitele. Are mai puţină importanţă câţi bani ai în casă în momentul respectiv. Apoi, e vorba şi de amenzile disproporţionate acordate pentru lipsa din casă a unor sume infime de bani. Dar vă rog să observaţi şi faptul că adevărul este undeva la mijloc, după declaraţiile ANAF-ului şi ale comercianţilor. Am aflat de cauze în care ar fi lipsit din gestiune 3,8 lei, când de fapt lipseau 15-16 milioane de lei vechi. Prin urmare, situaţia este relativă…”

Controalele ANAF, unul dintre subiectele discutate ale ultimelor săptămâni. Ca un fel de concluzie, iată părerea unui clujean pe care l-am întâlnit întâmplător pe stradă. Mă rog, pe trotuar.

„Controalele în sine sunt bune, pentru că de aia există ANAF-ul, să verifice în ce măsură oamenii de afaceri respectă legea, dar, din ce am citit, s-au făcut şi anume excese. Părerea mea este că ANAF-ul, neavând o activitate susţinută, consecventă în ultima vreme, acuma, cu controalele ăstea, vrea să sperie cumva comercianţii, ceea ce mi se pare aiurea. Ar trebuie procedat altfel. Previi sau avertizezi şi după aceea amendezi sau închizi magazine sau restaurante. Cred că s-au făcut şi nişte excese, cu amenzi uriaşe pentru lipsuri sau neglijenţe minore.”

38 de lei de la un restaurant, 10 lei de la o covrigărie. 5 lei de la un magazin alimentar… Banii se adună. După care vin amenzile uriaşe. Foarte bine, combatem mica evaziune fiscală. Numai că sumele acestea nu fac nici cât degetul mic de la o mână faţă de banii pe care ANAF-ul trebuie sau ar trebui să-i recupereze de la marii evazionişti, de la cei cu averi fabuloase, aflaţi, unii dintre ei, prin puşcării, averi pe care nu le pot şi nu le vor putea niciodată justifica. Mâine o să-mi cumpăr din nou un corn de la covrigăria din cartier. Un corn, de altfel, foarte bun. Poate scapă proprietarul de necaz…

Dan Moşoiu

Foto: Radio Cluj