Unul din trei părinți plecați în străinătate nu vorbește zilnic cu copilul rămas acasă
Peste o treime dintre părinți spun că relația cu copiii s-a deteriorat.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 2 noiembrie 2026, 13:17
Peste o treime dintre părinții români plecați la muncă în străinătate afirmă că relația cu copiii rămași acasă a devenit mai distantă, iar aproape unul din trei comunică cu aceștia mai rar decât zilnic. Un studiu realizat de organizația Salvați Copiii România arată că separarea afectează nu doar legăturile emoționale din familie, ci și implicarea părinților în educația și viața cotidiană a copiilor.
Deși mulți dintre cei plecați își doresc să revină în România, această decizie depinde în mare măsură de posibilitatea de a găsi un loc de muncă suficient de bine plătit. Între timp, autoritățile române nu reușesc nici măcar să identifice toți copiii aflați în această situație, avertizează reprezentanții organizației.
Peste o treime dintre părinți spun că relația cu copiii s-a deteriorat
Cercetarea „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”, realizată în septembrie și octombrie 2026, a inclus 1.005 părinți români care lucrează în opt state europene și au copii minori rămași în România. Potrivit rezultatelor, 35,7% dintre respondenți consideră că relația cu copiii a devenit mai distantă după plecarea în străinătate, iar 31,2% comunică cu aceștia mai rar decât zilnic.
Doar 39% dintre părinți consideră că reușesc să le ofere sprijin emoțional copiilor de la distanță. Totodată, 15% dintre părinți afirmă că propriii copii nu apelează la ei atunci când au nevoie de sprijin.
Întrebați ce consideră că le lipsește cel mai mult copiilor, 40,5% dintre părinți au indicat timpul petrecut împreună, iar 31,3% dragostea și afecțiunea manifestate direct. Participarea la momentele importante din viața copilului a fost menționată de 14% dintre respondenți.
Distanțarea este deosebit de vizibilă în cazul adolescenților, care trebuie să traverseze o perioadă dificilă de dezvoltare fără prezența unuia sau a ambilor părinți.
„Această distanțare a intervenit într-o mare parte din cazuri atunci când ne referim la adolescenți. Este o situație complicată aceea a adolescenților care au unul sau ambii părinți peste hotare și care sunt nevoiți să interacționeze direct, în principal, cu bunicii sau cu un singur părinte”, a explicat Anca Stamin, director de programe în cadrul Salvaţi Copiii, într-un interviu acordat Radio Cluj.
Comunicarea zilnică și promisiunile respectate, esențiale pentru păstrarea relației
În lipsa contactului fizic, comunicarea constantă rămâne principalul instrument prin care părinții pot păstra o relație apropiată cu copiii. Reprezentanta Salvați Copiii recomandă apelurile video regulate, la ore previzibile, astfel încât copiii să știe că se pot baza pe prezența părinților, chiar și de la distanță.
„Acest contact trebuie să facă parte dintr-o rutină, să existe predictibilitate pentru copii, iar aceștia să simtă că sunt în continuare în centrul atenției părinților și că părinții fac echipă cu aparținătorii și cu școala în ceea ce privește creșterea și educarea lor”, spune Anca Stamin.
La fel de important este modul în care părinții își petrec timpul cu copiii atunci când se întorc temporar în România. Deși aceste vizite sunt adesea ocupate cu probleme administrative sau medicale, timpul petrecut împreună trebuie să rămână o prioritate.
Un alt aspect esențial este respectarea promisiunilor. Copiii au nevoie să știe când își vor revedea părinții, iar anularea unei vizite promise poate avea consecințe emoționale importante.
„O promisiune făcută copilului, legată de reîntoarcerea în anumite momente importante ale anului, care nu este ținută, atârnă foarte greu”, atrage atenția reprezentanta organizației.
Aceasta recomandă și pregătirea copiilor înainte de plecarea părinților. În experiența Salvați Copiii, numeroși copii află despre plecare cu foarte puțin timp înainte sau chiar în momentul în care aceasta se produce. Părinții ar trebui să le explice, într-un limbaj adaptat vârstei, motivele plecării, durata estimată a absenței și modalitățile prin care vor păstra legătura, fără să facă promisiuni pe care nu sunt siguri că le pot respecta.
Copiii sub șapte ani și adolescenții, deosebit de vulnerabili
Reprezentanta Salvați Copiii recomandă părinților să analizeze, atunci când circumstanțele permit, posibilitatea amânării plecării până când copilul împlinește șapte ani sau varianta în care numai unul dintre părinți pleacă în străinătate.
„Până la vârsta de șapte ani, copiii nu posedă mecanismele nici cognitive, nici emoționale pentru a înțelege de ce a plecat părintele”, explică Anca Stamin.
Organizația a observat, de asemenea, că vârsta la care copiii trec pentru prima dată prin experiența plecării unui părinte a scăzut în timp.
Adolescența reprezintă o altă perioadă vulnerabilă. Diferențele de generație și de valori pot îngreuna comunicarea dintre adolescenți și bunicii care îi îngrijesc, ceea ce face cu atât mai importantă implicarea părinților în viața copiilor.
Contează și persoana în grija căreia rămâne copilul. Potrivit Ancăi Stamin, aceasta ar trebui să fie cineva cu care copilul are deja o relație de atașament și care dispune atât de resursele fizice, cât și de cele emoționale necesare pentru îngrijirea sa. În unele familii, această responsabilitate revine unor bunici foarte în vârstă, care nu reușesc întotdeauna să răspundă tuturor nevoilor copiilor.
Mai mult de jumătate dintre părinți nu țin legătura directă cu școala
Separarea fizică afectează și participarea părinților la educația copiilor.
Studiul arată că 54,2% dintre părinții chestionați nu sunt în contact direct cu școala sau grădinița copilului. De asemenea, 15% declară că se implică puțin sau deloc în deciziile privind educația, 17% în cele referitoare la sănătate și 23% în alegerea activităților extrașcolare.
Anca Stamin consideră că responsabilitatea acestei situații aparține atât părinților, cât și instituțiilor de învățământ.
„Pe de o parte, sunt părinți care, având în vedere că în țară copilul este în grija unui aparținător, nu se implică direct în relația cu școala, iar pe de altă parte vorbim și despre o lipsă de includere din partea școlii.”
În condițiile în care mijloacele de comunicare online sunt accesibile și celor aflați în străinătate, școlile ar putea organiza ședințe cu părinții în format online sau hibrid. O asemenea practică ar fi utilă în special în comunitățile în care numeroși copii au părinții plecați peste hotare.
Aproape 42% dintre părinți vor să revină în România, dar salariile rămân un obstacol
Pentru mulți părinți, plecarea în străinătate a fost inițial o soluție temporară pentru îmbunătățirea situației financiare a familiei. În realitate, perioadele de separare ajung adesea să dureze ani întregi. Studiul arată că 55% dintre respondenți se află în actuala perioadă de muncă în străinătate de cel puțin trei ani, iar un sfert de peste cinci ani.
În ceea ce privește planurile de viitor, 41,7% dintre părinți intenționează să revină definitiv în România în următorii ani, 27,6% nu au această intenție, iar 30,8% nu au luat încă o decizie.
Dintre cei care își doresc să se întoarcă, 85,4% indică dorința de a fi alături de copii și de familie drept unul dintre principalele motive. Totuși, 72,1% consideră importantă existența unui loc de muncă suficient de bine plătit în România. Alți factori care ar putea influența decizia sunt îmbunătățirea serviciilor de sănătate, menționată de 30,1% dintre respondenți, și a serviciilor de educație, indicată de 29,8%.
„Este o dorință pe care părinții și-au manifestat-o și anterior, ușor în creștere, ce-i drept, însă ea este condiționată întotdeauna, din ce am observat, de un loc de muncă mai bine plătit în România”, spune Anca Stamin.
În același timp, dintre părinții care nu intenționează să revină definitiv, numai 35,4% declară că au în plan să își ia copiii să locuiască împreună cu ei în străinătate în următorii doi ani.
Autoritățile cunosc doar o parte dintre copiii cu părinții plecați în străinătate
Dincolo de consecințele emoționale și sociale, fenomenul ridică și o problemă legată de capacitatea instituțiilor publice de a identifica și sprijini copiii rămași acasă. Potrivit Ancăi Stamin, datele raportate de serviciile locale de asistență socială sunt în mod constant mai mici decât cele înregistrate de școli, deși ar trebui să fie invers. Conform datelor oficiale trimestriale invocate de Anca Stamin, aproximativ 53.000 de copii figurează în evidențele serviciilor locale de asistență socială ca având părinții plecați la muncă în străinătate. Numărul total al copiilor afectați este însă mult mai mare.
Una dintre cauzele subraportării este lipsa personalului specializat, în special în mediul rural, unde fenomenul este răspândit. În numeroase primării, atribuțiile de asistență socială sunt îndeplinite de angajați care au și alte responsabilități administrative, precum cele legate de registrul agricol sau de activitatea bibliotecii. În aceste condiții, autoritățile locale nu dispun întotdeauna de capacitatea necesară pentru a identifica toate cazurile, pentru a evalua nevoile copiilor și pentru a asigura intervenții specializate.
Organizația Salvați Copiii desfășoară din 2010 programe dedicate copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, părinților acestora și persoanelor care îi îngrijesc. Potrivit datelor organizației, peste 18.000 de copii și 12.000 de adulți au beneficiat de servicii directe, printre care consiliere psihosocială, sprijin școlar, activități de socializare și îndrumare juridică.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
