1 noiembrie – 98 de ani de la prima emisie a Radioului Public Național

Vocea care s-a auzit atunci în eter a fost cea a profesorului Dragomir Hurmuzescu, Preşedintele Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.

Articol editat de Cristian Zoicaș, 1 noiembrie 2026, 08:53

Profesorul Dragomir Hurmuzescu, fizician și unul dintre pionierii radiodifuziunii din România, a avut un rol esențial în dezvoltarea acestui mijloc de comunicare, fiind unul dintre principalii susținători ai introducerii radioului în viața publică.

Societatea de Difuziune Radiotelefonică fusese constituită la 22 decembrie 1926, iar până în 1934 s-a aflat sub controlul Ministerului Comunicațiilor.

Încă din primii ani, Radioul public și-a asumat un rol care depășea transmiterea informațiilor, devenind un instrument de educație și de promovare a culturii.

Anul 1929 a adus câteva premiere importante în istoria radiodifuziunii românești. La 12 ianuarie a fost difuzată „Ora copiilor”, prima emisiune dedicată publicului tânăr.

La 18 februarie a avut loc prima transmisiune de teatru radiofonic.

La 14 aprilie 1929, ascultătorii au putut urmări prima transmisiune directă de la Opera Română, cu spectacolul „Aida”, de Giuseppe Verdi.

Muzica a devenit, la rândul său, o componentă fundamentală a identității Radioului. Dirijorul și compozitorul Mihail Jora a înființat Orchestra Radio, ansamblu care avea să intre în circuitul stagiunilor publice în 1932.

În 1936, instituția și-a schimbat denumirea în Societatea Română de Radiodifuziune, iar la 20 februarie 1937, la microfonul Radioului, s-a lansat cântăreața Maria Tănase, una dintre cele mai importante voci ale muzicii populare românești.

Dezvoltarea radiodifuziunii a inclus și primele proiecte de extindere regională și internațională. La 23 august 1944, Radioul a transmis mesajul regelui Mihai către țară și proclamația guvernului, într-un moment decisiv pentru schimbarea orientării politice și militare a României.

A doua zi, instalațiile Radiodifuziunii au fost atacate de trupele germane. Sediul central din strada General Berthelot nr. 60 a fost bombardat și distrus în întregime.

În ciuda distrugerilor, emisiunile au continuat prin intermediul unor posturi de rezervă și al studiourilor improvizate.

Perioada postbelică a adus atât reconstrucția instituției, cât și dezvoltarea formațiilor sale muzicale.

În 1945 a fost înființat Corul de Copii Radio, în 1947 a luat ființă Orchestra de Estradă, iar în 1949, Orchestra Populară Radio.

În 1941 fusese creat și Corul Radio, sub conducerea dirijorului și compozitorului Ion Croitoru.

Între 1945 și 1955 s-a desfășurat construcția actualului sediu al Radiodifuziunii, inaugurat oficial în 1952.

Anii ’50 au marcat extinderea rețelei teritoriale. În 1954 au început să emită posturile regionale din Cluj și Craiova, iar la București a fost lansat Programul II.
Au urmat studiourile din Timișoara, în 1955, Iași, în 1956, și Târgu Mureș, în 1958. În 1967 avea să apară Radio Vacanța.

În perioada regimului comunist, Radioteleviziunea Română s-a aflat sub controlul statului, iar activitatea editorială a fost supusă cenzurii și constrângerilor ideologice.

Presiunile s-au accentuat în anii ’80. În 1985, printr-o decizie politică, studiourile teritoriale de radio au fost desființate, iar durata de emisie a programelor naționale a fost redusă.

Revoluția din decembrie 1989 a reprezentat un nou moment de cotitură. La 22 decembrie, la ora 12:27, Radiodifuziunea Română a transmis primul mesaj al revoluționarilor din București. În aceeași noapte, studiourile teritoriale și-au reluat activitatea, după aproape cinci ani de întrerupere.

După 1989, Radioul public a intrat într-o perioadă de reorganizare și diversificare a programelor.

Un moment definitoriu a avut loc în 1994, când, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, Radioteleviziunea Română a fost reorganizată în două instituții distincte: Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, servicii publice autonome, de interes național și independente editorial.

În 1996, Programul II a devenit Radio România Cultural, post dedicat literaturii, teatrului, științei, muzicii clasice și vieții artistice.

În aceeași reorganizare, Programul I a devenit Radio România Actualități, iar Programul III, Radio România Tineret.

Un an mai târziu, la 24 martie 1997, și-a început activitatea Radio România Muzical.

În 2004, Radio România Tineret s-a transformat în Radio3Net, unul dintre proiectele de pionierat ale radioului public în mediul online, asociat ulterior cu numele fondatorului său, Florian Pittiș.

La 98 de ani de la prima emisiune, Radio România continuă să își îndeplinească misiunea de serviciu public, prin programele sale informative, culturale, educative și muzicale, prin rețeaua regională și prin emisiunile destinate publicului internațional.

De la primul „Alo, alo, aici Radio București!” la vocile care se aud astăzi în eter și în mediul digital, Radio România rămâne parte a istoriei și a memoriei colective românești.

La Muzeul Brăilei „Carol I” se deschide o expoziţie interactivă cu aparate de radio vechi şi de peste 100 de ani, care aparţin colecţiilor private.
Vizitatorii au acces gratuit şi pot interacţiona direct cu echipamentele istorice pentru a testa tehnologia secolului trecut.