Poemele de luni: Robert Șerban

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1995.

Articol editat de cristina.rusu, 5 octombrie 2026, 12:13

“Mai departe

uneori

încerci moartea cu degetul

dar nu ca pe o apă

să vezi dacă-i bună

ci ca pe vecinul de pat

dintr-o tabără de refugiați

 să afli dacă a adormit

ca să-i poți fura încălțările

 şi să mergi

mai departe”,

ne oferă un exercițiu existențialist de conștientizare a realității privind limitele umane, poetul ROBERT ŞERBAN, născut la 4 octombrie 1970, Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi. Din anul 1990 trăiește în Timișoara.

Este licenţiat al Facultăţii de Arte şi Design şi al Facultăţii de Construcţii, ambele din Timişoara, preşedinte al Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara, redactor al revistei Orizont, realizator – moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă și președintele filialei Timișoara a U.S.R. din anul 2026.

Este autorul a peste peste 35  de cărți, împărțite între volume de poezie individuale: Firește că exagerez, Moartea parafină, Puțin sub linie, Tehnici de camuflaj, Odyssex, ce rămâne din viață, Învederatul. Poeme alese 1994-2022, Aproape nimic sigur, dar și în calitate de coautor: Timișoara în trei prieteni, O căruță încărcată cu nimic, precum și publicistică, cărți pentru copii, dialoguri, teatru, proză scurtă, cel mai recent apărut fiind Știu pe cineva.

Poemele sale fost traduse în limbile germană, franceză, engleză, sârbă, maghiară, poloneză, cehă, spaniolă, italiană, olandeză, macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, ucrainiană, idiș, turcă, slovenă etc., și au apărut în mai multe antologii atât în străinătate cât și în țară.

Câștigă un număr impresionant de premii literare dintre care amintesc: Marele Premiu al Festivalului Internaţional de poezie „Nichita Stănescu”, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara în repetate rânduri, Premiul revistei „Poesis”, Premiul revistei Ramuri, Premiul „Radu Enescu”, Premiul revistei „Observator cultural”, Marele premiu al Festivalului Internațional “Primăvara poeziei” de la Zalău, Premiul Radio România Cultural pentru poezie, Premiul „Șerban Cioculescu” al Muzeului Național al Literaturii Române și multe altele.

Este distins cu Ordinul „Meritul Cultural în grad de cavaler”, acordat de președinția României în anul 2004. În același an primește Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate și pentru promovarea imaginii Timişoarei, acordat de Primăria Timişoara. Este, totodată, câștigător al  bursei „Soros” pentru creaţie literară în 1995.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1995.

Criticul și poetul Viorel Mureșan decelează firea drapată de unicitate a poetului: “Robert Șerban nu seamănă cu niciunul dintre poeții generației sale nouăzeciste. Nu-i vorbă, că ludici sunt cu toții, de nedesprins dintr-un cerc al familiei, lărgite și la câțiva prieteni, de asemenea. Dar are el un ceva al său în gesturile cu care mânuiește instrumentul de scris, în alegerea capricioasă a obiectelor, pe care apoi le combină cu ironică duioșie, cu o stângăcie disimulată, în versuri sprințare, poate că  prea inteligente pentru natura poeziei, uneori”,  iar Ioana Cistelecan “denunță” spiritul jovial, inventiv și jucăuș dar nu lipsit de realism : “poemul lui Robert Șerban este, de la prima sa devoalare, unul prietenos; poemul se povestește pe sine în apele unui firesc șarmant, schițând și expunând un fir ombilical între poet, lector și poezie. Se articulează definiri ori, mai bine zis, re-definiri ale spațiilor comune înțepenite deopotrivă în cotidian și în mentalul colectiv, se clădesc habitaturi lirice inedite, revitalizând stereotipii consacrate. Asistăm încă de la debut la o demitizare a realului și la o paradoxală reconstrucție prin deconstrucție a sinelui auctorial și a cotidianului proxim, într-un balans ce încă de atunci avea toate coordonatele autenticității și ale șarmului.”

“Lumea literară e cea mai frumoasă dintre lumi” ne mărturisește poetul Robert Șerban iar noi îl credem pe cuvânt și ne aventurăm în ținutul său poetic!

Ascunzătoarea

când eram copil

ascundeam în pământ

 lucruri dragi

întâi le puneam în cutiile goale

 de la crema de ghete

în pungi de plastic

în borcănele pentru iaurt

 în cutii de chibrituri

şi apoi

cu o lopățică mică rusească

săpam într-un loc din grădină

 şi le pitulam acolo

aşa cum aflasem că se face când ai comori

seara

înainte de culcare

ieşeam în pijamale

şi mă uitam prin gard

să văd dacă deasupra ascunzătorii mele

 joacă flăcările

a doua zi îmi dezgropam comoara

o curățam cu spirt şi o dădeam cu parfum

 aşezam piesele ei pe un covoraş

şi le păzeam până seara

înarmat cu suliță arc săgeți

şi două pistoale de  cowboy

când apunea soarele

mă puneam din nou pe treabă

 cu lopățica

azi noapte

am ieşit în curte şi m-am uitat prin gard

la locul ascunzătorii

până când

au început să joace

lacrimile-n ochi

Posteritate

după ce mori

poate ajungi în colțul de jos

dintr-o pagină a vreunei reviste literare

dacă redactorul-şef sau adjunctul lui te-au cunoscut

 şi le-ai fost simpatic

câteva rânduri

ce-ți înşiră data intrării şi-a ieşirii din uz

studiile

de-ai mers pe la şcoală

 iar apoi cărțile

nu toate

nu-i spațiu

doar cele mai vechi

poate şi cele mai bune

 dacă e vară

şi nu-s materiale

prinzi chiar loc de poză

 dacă nu

nu

textul contează

 totuşi

ai fost scriitor

ce mama dracului

doar n-ai crede în tâmpenia aia cu imaginea

care face cât o mie de cuvinte

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.