CCR a redactat motivarea în cazul Legii integrităţii
Motivarea deciziei Curţii Constituţionale a Românie în legătură cu legea privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul integrităţii a fost publicată în Monitorul Oficial.
Articol editat de Cristian Zoicaș, 22 august 2026, 09:16
Instanţa constituţională notează în motivare, cu privire la prevederea din lege care menţionează încetarea de drept a funcţiei/demnităţii publice la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru aleşii găsiţi incompatibili sau în conflict de interese, că dispoziţiile art.1 alin.(3) coroborate cu cele ale art.16 alin.(3) teza întâi din Constituţie reprezintă premisele normative de rang constituţional care trebuie avute în vedere pentru valorizarea principiului neretroactivităţii legii, iar o interpretare sistematică a acestor valori şi principii având, deopotrivă, natură constituţională impune considerarea efectelor viitoare ale situaţiei juridice născute anterior intrării în vigoare a noii legi în materia integrităţii publice ca fiind o situaţie în curs, căreia i se aplică prevederile legii noi -ad similis, a se vedea art.6 alin.(6) din Codul civil.
Judecătorii constituţionali menţionează că o situaţie de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat ‘se proiectează şi afectează integritatea funcţiei, demnităţii publice ori a mandatului’, ceea ce conduce la ‘discreditarea’ însăşi a funcţiei/demnităţii/mandatului exercitat care ‘se întinde pe întregul interval temporal al executării sancţiunii’ de către titularul funcţiei/demnităţii publice/mandatului.
‘O asemenea alterare a autorităţii şi imaginii funcţiei publice reprezintă un efect viitor – cârmuit de legea nouă – al situaţiei juridice generate de fapta funcţionarului/demnitarului public, faptă săvârşită sub legea veche. Protejarea integrităţii şi autorităţii funcţiei publice în sine, ca abstractizare juridică, este un efect consecutiv şi distinct al faptei ilicite a funcţionarului/demnitarului public, efect care trebuie să cunoască o reglementare proprie din punct de vedere normativ odată ce cu privire la funcţionarul/demnitarul public s-a constatat, în mod definitiv, că se află în conflict de interese sau în stare de incompatibilitate, după caz’, subliniază CCR.
Curtea explică faptul că norma intertemporală norma intertemporală nu reglementează o sancţiune personală aplicabilă titularului funcţiei/demnităţii/mandatului, ci întrerupe/încetează de drept funcţia/demnitatea/mandatul care a fost ‘viciată/ viciat’ prin fapta titularului său.
‘Rezultă că, în mod organic, norma intertemporală integrează efectele juridice produse de vechea reglementare în noul cadru referenţial al protecţiei integrităţii de drept public a funcţiei/demnităţii/mandatului, eliminând riscurile sistemice cu privire atât la erodarea protecţiei constituţionale acordate funcţiei publice prin dispoziţiile art.16 alin.(3) teza întâi din Constituţie, cât şi la deteriorarea progresivă şi profundă a funcţiei publice, în măsura în care aceasta continuă să fie exercitată de un titular aflat în executarea unei sancţiuni aplicate la regimul integrităţii funcţiei publice şi ale cărei efecte nu s-au epuizat. Curtea constată că este necesară racordarea integrativă a efectelor juridice produse sub vechea reglementare la noua concepţie şi soluţie legislativă pentru a asigura coeziunea acţiunii statului în domeniul funcţiei publice, privite lato senso’, punctează Curtea Constituţională.
Potrivit judecătorilor constituţionali, legea nu face altceva decât să pună capăt ‘alterării grave’ a integrităţii funcţiei/demnităţii/mandatului şi să redea credibilitatea şi calităţile distinctive ale acestora.
‘Ca atare, dacă art.II pct.17 – cu referire la art.25 alin.(1) şi (2) – din legea criticată normează în domeniul său propriu de reglementare două sancţiuni administrative aplicate titularului funcţiei/demnităţii/mandatului, normele intertemporale prevăzute de art.X alin.(1) şi (2) din legea criticată recunosc suveranitatea legii vechi cu privire la sancţiunile personale aplicate/aplicabile titularului funcţiei/demnităţii/mandatului. Efectul viitor al acestei situaţii juridice se traduce în existenţa unei funcţii/demnităţi/mandat afectate/afectat din punctul de vedere al integrităţii, astfel legea nefăcând altceva decât să pună capăt alterării grave a integrităţii funcţiei/demnităţii/mandatului şi să redea credibilitatea şi calităţile distinctive ale acestora. A interzice legiuitorului să protejeze integritatea funcţiei/demnităţii/mandatului de drept public când aceasta a fost esenţialmente afectată printr-o acţiune nelegală a titularului său temporar pe motiv că acestuia din urmă i s-a aplicat o sancţiune echivalează cu abandonarea standardelor de protecţie asociate funcţiei publice privite lato sensu şi cu un regres al statului de drept. Prezervarea încrederii cetăţenilor în acţiunea statului presupune nu numai sancţiuni aplicate persoanei aflate în serviciul public, ci şi protejarea autorităţii, imaginii şi a regimului funcţiei/demnităţii/mandatului ocupat de acesta’, se arată în motivare.
Cu privire neconstituţionalitatea sintagmei ‘persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi’ din acelaşi act normativ, Curtea Constituţională spune în motivare că, în lipsa recunoaşterii şi protejării de către stat a formelor de convieţuire dintre persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, statul nu poate lega consecinţe juridice în raport cu aceste tipologii de relaţii. Mai mult, nu poate impune drepturi sau obligaţii acestor parteneri de fapt în condiţiile în care caracterizarea juridică a acestor relaţii informale nu este realizată.
Judecătorii constituţionali adaugă că în cauză este necesară o apreciere personală a partenerului de fapt dacă se încadrează în sfera persoanelor care au relaţii asemănătoare acelora dintre soţi.
‘Iar această autoapreciere este evaluată ulterior de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), sub aspectul existenţei unei asemenea relaţii, relaţie care impune completarea şi depunerea declaraţiilor de avere şi interese, respectiv a declaraţiei de interese financiare. Astfel, se ajunge la situaţia în care ANI să aprecieze dacă persoana în cauză are sau nu o relaţie asemănătoare acelora dintre soţi, ceea ce este o vădită încălcare a art.26 din Constituţie’, se precizează în motivare.
Curtea menţionează că, prin Decizia 562 din 19 septembrie 2017, în materie procesual-penală, a utilizat o referire la relaţii asemănătoare celor dintre soţi, însă nu în sens de obligaţie a persoanei, ci de acordare a unui drept procesual de care aceasta se poate prevala, sub controlul instanţei judecătoreşti competente.
Or, spun judecătorii, în cazul de faţă, se instituie o obligaţie în materia integrităţii funcţiei publice a cărei sferă de aplicare şi incidenţă cade în sarcina persoanei sub sancţiunea atragerii răspunderii sale contravenţionale; rezultă o procedură marcată de un ‘puternic subiectivism’ atât din partea celor doi parteneri, cât şi din partea ANI.
‘Astfel, în cauză este necesară în primul rând, ca premisă, o apreciere personală a partenerului de fapt dacă se încadrează în sfera persoanelor care au relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, relaţie care impune completarea şi depunerea declaraţiilor de avere şi interese, respectiv a declaraţiei de interese financiare. Iar această autoapreciere este evaluată ulterior de ANI, sub aspectul existenţei unei asemenea relaţii. Or, un inspector ANI – sau generic o entitate statală – nu poate el însuşi să aprecieze dacă o persoană are sau nu relaţii asemănătoare celor dintre soţi, aspect care să conducă la consecinţe juridice legate de o astfel de relaţie de fapt. Mai mult, este posibil ca şi cei doi parteneri să aibă puncte de vedere divergente cu privire la acest aspect; toate aceste aspecte indică o procedură marcată de un profund subiectivism din partea tuturor persoanelor implicate. Lipsa criteriilor legale de determinare din punct de vedere noţional a sintagmei analizate, coroborată cu imprimarea unui caracter profund subiectiv şi aleatoriu întregii proceduri, cu acordarea competenţei ANI de a aprecia şi evalua calitatea şi tipologia relaţiilor private întreţinute de o anumită persoană (dacă persoana în cauză are sau nu o relaţie asemănătoare acelora dintre soţi) reprezintă o vădită încălcare a art.1 alin.(5) şi a art.26 din Constituţie’, mai notează CCR.
Agerpres
