Filmul de weekend: Odiseea, un blockbuster unic

“În spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie, iar in spatele ei se află soţia bărbatului.”

Articol editat de Carmen Sas, 8 august 2026, 00:00

“În spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie, iar in spatele ei se află soţia bărbatului.” Am citat vorbele pline de umor ale lui Groucho Marx.

În spatele eroului despre care va fi vorba azi în rubrica de film se află mai mult de două femei. Este o nimfă, Calypso, care îi oferă confortul, uitarea și posibilitatea unei vieți ideale. Însă toate astea nu-s decât capcane. Este o vrăjitoare, Circe, care încearcă să-l facă să rămână alături de ea, neștiind că eroul e imun la farmecele ei. Este sirena al cărei cântec îi dezvăluie cele mai minunate lucruri din lume, dar căreia îi rezistă și nu cade în mrejele ei. Și mai este, bineînțeles, o femeie iubitoare și răbdătoare, capabilă să îl aștepte chiar și 20 de ani. Nu oricine poate face așa ceva, indiciu clar că nu e la îndemână să fii Penelopa.

Ați ghicit deja că în recomandarea de film este vorba azi despre Ulise. De altfel, de când s-a lansat ecranizarea realizată de Christopher Nolan, unde întorci capul auzi peste tot despre Ulise. Este filmul care a împărțit internul, nu lumea, în două. Unii îl laudă, alții-l desființează. Și mai important de-atât este că n-a prea mai rămas picior de internaut care să nu-și fi dat cu părerea. Cel mai bun lucru pe care-l pot face este să nu cad și eu în aceeași capcană și să vă îndemn să mergeți să îl vedeți ca să vă faceți singuri o părere.

Cele mai frecvente critici aduse acestei adaptări pe care le-am tot văzut repetate sunt că filmul nu respectă adevărul istoric și că regizorul a greșit dorind să fie corect politic și a distribuit actori nepotriviți. Să fim serioși, dacă n-am fi citit toți înainte aceste comentarii, nici nu ne-am fi dat seama că unul dintre actori e transgender. Cât despre faptul că regina Elena e jucată de o actriță de culoare, e un detaliu care se pierde și nu contează mai deloc în economia filmului: rolul ei e absolut pasager.

Iar despre respectarea adevărului istoric, nu cred că merită să insist prea mult. ”Odiseea” e o capodoperă literară, o ficțiune, bazată pe tradiția orală și care este prin natura ei o lucrare centrată pe mituri, fantastic și magie. Iar cei care spun că filmul nu respectă lucrarea din care s-a inspirat mă cam îndoiesc că citesc seara înainte de culcare din cele peste 12.000 de versuri ale textului atribuit lui Homer. Însă poate că-și amintesc glumele pe care eu le țin minte de la școală: cum de auzise Ulise cântecul Sirenei? Urechea o ciulise. De ce a fost recunoscut Ulise după cicatricea de pe picior? Fiindcă se julise. Sau de ce a scăpat cu bine din fiecare încercare Ulise? Fiindcă o tulise. Sigur că, dacă te întorci la text, nu vei găsi bunăoară menționată floarea de lotus care îl ajută să uite ce înseamnă ”acasă”, însă orice artist își poate permite libertăți estetice. În ansamblu, filmul lui Christopher Nolan mi s-a părut o adaptare destul de fidelă a Odiseii.

Cine este entuziasmat sau măcar corect față de acest film va da Cezarului ce este al lui și va remarca succesul unei adaptări care reușește să fie ceea ce și-a propus: un blockbuster de aventuri, cu o acțiune și un ritm care te țin 3 ore în fața ecranului fără să te plictisească.

Cel mai important succes al lui Nolan este că Odiseea este primul lungmetraj realizat integral în format IMAX, folosind niște camere de filmat speciale, pe peliculă de 70mm, care trebuiau oprite cam din 3 în 3 minute, fiindcă se termină rola. Nu sunt filmări făcute pe calculator sau cu inteligență artificială. Nu, Christopher Nolan s-a ambiționat să asigure spectatorilor imersiunea perfectă în poveste. De aceea îndrăznesc să spun că de fapt adevărul tehnologic nu este respectat. Noi, mergând la cinema, de fapt vedem conversia conversiei. Intuim doar măreția realizării tehnice pe care a atins-o Odiseea. Asta pentru că la nivel global există în jur de 1800 de săli dotate cu tehnologia IMAX, însă doar 41 din ele pot reda formatul de 70mm. Ecranul din Monpellier, singurul din Franța, de exemplu, unde acest lucru e posibil, măsoară 18×24 de metri. De România nici nu are rost să vorbim, nici săli IMAX nu avem, sunt doar două în toată țara, la București și Timișoara.

Așadar, dacă nu putem savura imaginea pe care a dorit-o Nolan pentru Odiseea, putem în schimb să ne lăsăm cuceriți de o coloană sonoră grandioasă și niște efecte de sunet uluitoare. Și putem retrăi aventura călătoriei eroului nemuritor Ulise care în cele din urmă se întoarce acasă, în Itaca.

https://www.youtube.com/watch?v=Mzw2ttJD2qQ

Anca Mureșan Bota

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.