Poemele de luni: Nicolae Corlat

Nicolae Corlat ne oferă o perspectivă profundă și plină de speranță asupra capacității poeziei de a se regăsi în fiecare punct de plecare.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 august 2026, 10:35

“să privești imensitatea precum
îngerului i-ai vedea tăcerea
închizându-i-se în inimă până devine
foc lucitor
deasupra apelor
apoi să zbori în chip de pasăre spre lumină
la ora nașterii tale să-ți dezlegi văzduhul
ca pe-un rug
curgând cu soarele spre valea din care
nu te mai poți strânge
laolaltă cu oamenii
să nu mai știi cuvintele rostite atunci
între zăbrele ce cresc odată cu tine”,

ne oferă o variantă insolită a nașterii și experimentării trăirii, poetul, eseistul, publicistul și criticul literar Nicolae Corlat, născut la 1 iulie 1965 la Suliţa – Botoşani.

A publicat volumele de poezie: Grădina cu zaruri, Bucuria, Veţi crede că nici nu exist, Vindecătorul de umbre, Deja vu Îngerii vin când nu-i chemi, Împotriva orbirii, dar și proză în volumul colectiv La Beclean pe Someş, cândva în 2004 și 2008.

Grupaje de poezii şi proză scurtă i-au apărut în antologii, volume colective şi reviste literare, în limbile: română, germană, franceză, rusă, albaneză, italiană şi arabă.

Este fondator al Societăţii Culturale Agora – societate a tinerilor scriitori botoşăneni, al revistei de poezie Agora, Fundaţiei Culturale Hyperion și membru în redacţia revistei de cultură Hyperion.

A fost distins cu numeroase premii şi distincţii, dintre care: premiul de debut al Editurii Axa, premiul Uniunii Scriitorilor din Romania – filiala Iaşi, premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, premiul Festivalului de poezie de la Sighetul Marmației, premiul Galelor APLER, Titlul de Poet al Iaşului în anii 2015, 2023, 2024 şi 2025, Premiul revistei Convorbiri literare pentru poezie.

“Există o celebrare imnică a lumii în poezia lui Nicolae Corlat. Fixându-și orizontul salvării de parțialitate, adulmecându-i din umbra agonia… Drumul acesta șerpuind din închisoarea materiei, ca un contraefect al contaminării cu artificialul și neantizarea identității. Cine ajunge să simtă pleoapa care ascunde lumina, lacrima aglutinată de sentiment și intuiție, în adâncimea unei unde mai grele ca aerul, are toate șansele captării miresmei de paradis” spune Daniel Mariș, care este la unison cu reverberațiile poetului, iar A.T. Branca îi oferă o fotografie, putem spune, 1:1, între ceea ce este simțit și așternut în versuri: “Nicolae Corlat este un poet care a scris cu harul primit de la naștere, har care i-a permis nu doar să se formeze, ci și să-și extragă sevele din lectura profundă a afinilor săi clasici, instanțele de exigență în raport cu care poezia sa se măsoară etic. Tindem să-l încadrăm într-o zonă de tranziție, prin aceea că asimilează libertatea imagistică optzecistă, dar se desprinde de ea și virează spre o gravitate posttranzitivă printr-un vizionarism controlat și o etică a privirii rănite de ceea ce vede.”

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru CopyRo.

„În noi, poezia începuturilor nu se sfârșește niciodată”, spune poetul Nicolae Corlat, care ne oferă o perspectivă profundă și plină de speranță asupra capacității poeziei de a se regăsi în fiecare punct de plecare.

Pași

cobor în copilărie câte un pas
cântecul ierbii adoarme în greieri
tatăl se roagă înainte de somn
Dumnezeu veghează
greierii sorb ultimul sunet
din copilărie vin pe rând prietenii
unul câte unul
așezați în amintire
sparg zidul singurătății
precum lumina
veghează
tu ești parte din mine
înserăm în orice orizont
oricât de departe
zâmbetul arde precum flacăra
neumbrită de taină
cobor cu tine pas după pas
spre eternitatea tăcerii
aici timpul nu trece
secundele sunt aceleași
auzi din noapte orăcăitul broaștelor
sună la fel ca atunci
și tu știi că un singur pas
ține în loc luceferii
că taina cea mai adâncă
trece odată cu tine
dincolo de lătratul câinelui

Singur

nu-ți mai legi destinul de chipuri sau locuri
când aerul toamnei pândește prin herghelii
candoarea unui august obscen
ai vrea să guști din toate bucuriile luminii
însă îngerul tău absentează
uneori stai singur la masa tăcerii
distingi culorile în geamul de vizavi / din altă lume
te stingi odată cu ele / odată cu aerul dintre lumini
înaripat precum o speranță
acum ești toreadorul ce stă în arenă singur / în centrul pământului
din cer privește un taur / tu visezi la poemele lui Gellu Naum
te sprijini de eternitate / vezi dincolo de zidul de sulf
tragi aer în piept arunci sabia departe / undeva pe un alt cer
apar două umbre
una ești tu cealaltă toreadorul
privești o imagine
dincolo de ea o lume se manifestă în tine

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.