Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Nicoleta Milea

Poemele de luni: Nicoleta Milea

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București – Poezie și membră a PEN Club România.

Articol editat de cristina.rusu, 7 septembrie 2026, 11:30

“Naștere amânată de beția ierbii
Ies din mine
ca dintr-un tablou
cu maci răniți…
Lumea se-ntreabă
cine sunt,
de ce smulg vântul
din preajma aripilor
sângerii,
cum de-mi port amintirile
la vedere…

Necruțătoare,
te-nfrunt,
naștere amânată
de beția ierbii!”,

ne înfățișează un moment existențial grațios, dar și intens, poeta, criticul literar, profesoara, NICOLETA MILEA, născută la 7 septembrie 1952, la Piatra, județul Teleorman.

Este absolventă a Universității din București – Facultatea de Filologie și profesor- doctor în filologie cu teza Cartea veche în Teleorman, Universitatea din Bucureşti din anul 2010.

Activitatea didactică și pedagogică s-a întins pe o perioadă de 40 de ani, timp în care a fost profesoară de limba și literatura română, metodistă, inspector școlar și purtătoare de cuvânt a Inspectoratului Școlar Județean Teleorman.

Debutul publicistic se produce în anul 1970, în Teleormanul literar, iar cel editorial în anul 1975 cu Interferenţe, Societatea literară ,,Relief românesc”, volum apărut în colaborare cu Institutul de istorie şi teorie literară ,,George Călinescu” al Academiei Române, Bucureşti.

Publică volumele de poezie: Cercuri Albe, Târzia din vis, Ecoul tăcerii – Epifanii stelare, Trandafirul albastru – Poeme în 17 silabe, Vânzătorul de stele, Umbra lui Midas, Grota cu fulgere, Ochiul lui Horus, Pasarea cu aripi de foc, Călătorie neterminată – tradusă în maghiară, dar volume de critică și cronică literară: Cărțile prietenilor mei, Devoratoarea de cărți, În labirint și este prezentă în aproximativ 30 de antologii și dicționare.

Câștigă numeroase premii literare: Premiul pentru poezie la concursul Zaharia Stancu , premiul revistei Familia la Concursul Poetul și Cetatea, Premiul pentru proză scurtă Marin Preda, ediția din 1986 și ediția din 1988, premiul I pentru lucrarea prezentată la secţiunea de creaţie literară – Poezie– faza naţională a Concursului de Creaţie Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor, din cadrul Festivalului Internaţional Lucian Blaga, premiul Octavian Moșescu, Premiul revistei Caligraf, pe anii 2015, 2018 și 2022 pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București – Poezie, Premiul Marin Preda pentru volumul de critică literară Devoratoarea de cărți.

De asemenea, este deținătoarea unor importante distincții, diplome și medalii pentru activitatea didactică și pedagogică: Ordinul – Medalia Meritul pentru învățământ în grad de Cavaler în 2004, diploma de Excelență pentru palmaresul realizat în domeniul educației și poziția de excelență deținută în galeria de olimpici ai școlii românești, acordată de Guvernul României în 2007, diploma de Doctor în Filologie, Universitatea din București în 2010, Diploma Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a judeţului Teleorman pe anul 2001, pentru poezie și 2003, pentru critică literară.

Este redactor al revistelor de cultură NEUMA și Caligraf, colaborator al revistei Luceafărul de dimineață și colaborator permanent al revistei de cultură Litere din Târgoviște.

Colaborează constant și cu alte reviste literare din țară: Agora, Argeș, Caligraf, Familia, Fereastra, Litere, Luceafărul de dimineață, Neuma, Observatorul, Răsunetul cultural, Teleormanul literar, Universul școlii, Vatra veche și multe, multe altele.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București – Poezie și membră a PEN Club România.

„În lumină”, „în iubire”, „în foc”, poeziile Nicoletei Milea se „întrupează”, acest termen caracterizează poeta.

Viziunile vagi, unele onirice, capătă corp în concretețea cuvintelor. Poeta are obsesia de a numi și a defini stările crepusculare, pentru a ordona un univers complex pe care izbutește să-l controleze astfel, prin forța talentului său și prin rigoarea unei scriitoare cu vastă experiență cu care îl stăpânește”, scoate la lumină criticul Horia Gârbea varietatea lirică, iar Evelyne Croitoru vede o legătură între o mulțime de posibilități: “poemele sunt punți de cuvinte cu care Nicoleta Milea baletează între real și ideal, între concret și transcendent – cu o lirică fluidă, un ton elegiac și cu o atmosferă de solitudine meditativă, spiritualizată, o invitație la reflecție asupra sensurilor ascunse ale existenței”.

“Cu poezia te naşti. Dar nu-i suficient. Trebuie să stimulezi dorinţa de a citi cât mai multe opere ale literaturii române şi universale, să ţii treaz şi să cultivi sentimentul de preţuire a valorilor culturale autentice, să contribui, necondiţionat, la îmbogăţirea cunoştinţelor de cultură generală, la nuanţarea vocabularului, la cultivarea limbii literare”, ne invită poeta la o cugetare menită să identifice aportul individual în păstrarea poeziei și culturii.

Fulgere condamnate la naștere

Ador fulgerele
albe, albastre, sângerii…
Uneori,
vin așa din senin,
alteori,
nu vin deloc,
se răzbună pe noi
ca o flacără
ce a uitat
că nu mai poate să ardă…

Încă un pas și încă un pas,
știu să mor și să învii…
până deseară scot din cenușă
focul în care încăpem amândoi…

Mă doare, când cineva
dă cu pietre-n lumină…

Plouă,
plouă torențial,
la statuia poetului,
de nu se mai vede clar
nimic
pe lumea aceasta…
La orice oră
din zi și din noapte,
pe dinafară, pe dinăuntru,
război sângeros…