Stephan Werhahn: Viitorul și identitatea Europei sunt un lucru urgent, ce trebuie tratat cu maximă seriozitate

Invitat la Cluj, nepotul lui Konrad Adenauer a discutat despre identitate, migrație și securitate.

Articol editat de cristina.rusu, 8 iunie 2026, 13:41

Se împlinesc anul acesta 150 de ani de prietenie între Cluj-Napoca și orașul german Köln.

Pentru a marca aniversarea, la Centrul Cultural German din Cluj a avut loc la sfârșitul lunii mai o dezbatere pe tema viitorului Europei, la care invitat a fost Stephan Werhahn – jurist, antreprenor, autor și comentator politic german, precum și nepot al politicianului Konrad Adenauer.

Tot anul acesta se împlinesc și 150 de ani de la nașterea sa. Considerat unul dintre pionierii Europei unite, Konrad Adenauer a fost vreme de mulți ani primar al orașului Köln, iar după război a devenit primul cancelar al Republicii Federale Germania, adică al Germaniei de Vest, între 1949 și 1963.

Este fondator al partidului creștin-democrat, CDU și a fost unul dintre susținătorii ideii Europei unite.

Nepotul său, Stephan Werhahn este cunoscut pentru implicarea sa activă în dezbaterile privind viitorul Europei. De-a lungul carierei sale, a ocupat funcții importante în cadrul Asociației pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii a CDU/CSU, a fondat Institutul „Europa Economiilor de Piață” și a fost implicat în numeroase inițiative economice și financiare.

Stephan Werhahn el și-a prezentat la Cluj cea mai recentă carte, „Europas Resilienz für Frieden, Freiheit und Wohlstand” („Reziliența Europei pentru pace, libertate și prosperitate”), o reflecție asupra rolului Europei într-un context global aflat în continuă schimbare.

Stephan Werhahn a acordat un interviu pentru Radio Cluj.

DB: Ștefan Werhahn, este o plăcere să vă întâlnesc cu o ocazie specială, se împlinește o jumătate de secol de prietenie între Cluj-Napoca și Köln. Cum vedeți această relație și această prietenie?

SW: Ei bine, o văd foarte pozitiv. Cunosc Köln-ul destul de bine. M-am născut în acea zonă, la Neuss, și știu că acolo există o populație foarte vie. Locuitorii din Köln sunt oameni care glumesc tot timpul și nu sunt foarte serioși. Ei privesc mereu lucrurile dintr-o perspectivă amuzantă, și cred că asta i se potrivește Clujului foarte bine.

Dimensiunea este puțin diferită, dar s-ar putea ca acest lucru să nu conteze. Important este, și din punctul de vedere al studiilor mele și al cărții mele despre Europa, ca oamenii să se poată întâlni. Oamenii dintr-o țară europeană să îi întâlnească pe cei din altă țară, astfel încât să înțeleagă că aceștia sunt ființe umane, persoane vii, care au probleme, care rezolvă probleme, și apoi poate pot compara soluțiile.

Poți transfera ușor know-how-ul de la unii la alții. Problemele legate, de exemplu, de mobilitatea urbană sau de modul de organizare a școlilor, grădinițelor, universităților și a multor altor lucruri. Și, de asemenea, bunicul meu a lucrat pentru Köln, evident, știți.

A fost primar foarte multă vreme, iar pentru el a fost foarte important, de exemplu, ca atunci când războiul s-a terminat și a fost repus în funcția de primar, de data aceasta de către administrația britanică, să apere orașul. Când administrația britanică voia să taie toți copacii pentru a avea foc în iarna 1945–1946, care a fost o iarnă foarte friguroasă,  Adenauer, ca administrator, a spus: nu, nu vom tăia acești copaci, pentru că el îi plantase cu 10 sau 15 ani înainte. Considera că este foarte important ca orașul să aibă o zonă verde, unde oamenii să poată merge la plimbare, să iasă la la aer curat. Într-un fel, el era deja pe atunci ecologist,  se gândea la bunăstarea oamenilor.  

DB: Probabil se gândea la viitor, nu-i așa? Pentru că a ne gândi la mediu implică ideea că ne gândim la viitor.

SW: Da, exact. Acest lucru era foarte caracteristic pentru el. A făcut și multe alte lucruri în Köln, după cum desigur știți. A avut, așadar, o contribuție importantă la dezvoltarea orașului.

Apoi a devenit cancelar, primul cancelar al Republicii Federale Germania de după război.Trebuia să călătorească mereu de la Köln la Berlin. De asemenea, încerca să instituie ceva foarte important. Spunea că nu putem lupta împotriva național-socialismului și a lui Hitler dacă suntem partide separate: partid catolic, partid protestant, un al treilea, un al patrulea și încă unul. Nu, trebuie cumva să ne apropiem mai mult. În special partidele catolic și protestant ar trebui să se unească pentru a deveni un partid creștin. Acest lucru nu a putut fi realizat în anii ’30. Dar după război, evident, a format CDU. Și astfel a putut să își realizeze vechea idee, să spunem, aceea de a nu se împărți în multe religii diferite. Este ceva ce se poate învăța și în țara dumneavoastră. Țara dumneavoastră este foarte diversă. Aveți atât de multe grupuri, ONG-uri și așa mai departe. E bine. E perfect. Dar trebuie să vă gândiți întotdeauna la imaginea de ansamblu.  Iar Europa este o imagine de ansamblu. Și este bine să faci un efort. De exemplu, dacă votul se duce puțin prea mult spre extreme, este bine ca partidele aflate la mijloc să se unească cumva sau să meargă în aceeași direcție, cu aceleași tactici, astfel încât să se coordoneze.

DB: Dar vedeți că atât de mulți oameni sunt atrași astăzi de populiști și naționaliști. De ce credeți că se întâmplă asta? De ce sunt atât de mulți oameni atrași de soluții extreme?

SW: Pentru că, din păcate, avem multe probleme în lume în acest moment. Probleme economice, probleme legate de schimbările climatice, migrație, iar acum și problema securității. Există o serie de probleme în scenariul global care nu pot fi influențate de guverne individuale. Și chiar dacă Europa ar fi unită, Europa ar fi doar numărul cinci în lume. Nu ar fi numărul unu. China ar fi numărul unu în zilele noastre. America este în declin. Rusia este în declin. India se ridică. Și Europa ar putea să se ridice. Dar trebuie să facem acest lucru.

Iar acum întrebarea este: de ce cresc radicalii? Pentru că guvernele de acum, în circumstanțele pe care tocmai le-am descris și cu toate dificultățile care decurg din aceste circumstanțe, nu pot furniza ușor bunăstare, pace, totul. Și securitate socială.

Avem prea mulți oameni în vârstă, iar tinerii din universități nu au suficienți bani pentru educație. Apoi întregul sistem de sănătate, întregul sistem de pensii, totul este în joc în acest moment, sub presiune. Și nimeni nu are bani.  

DB: Și nici soluții.

SW: Nu. Iar acum, dacă nu ai bani și nu ai oamenii care pot face acest lucru, atunci nu poți prezenta soluții. Iar radicalii vin și spun: oh, este foarte simplu, votați-ne pe noi. Și cel mai mare argument pe care îl au este: acum guvernele burgheze au avut destul timp, lăsați-ne pe noi să o facem.

Europa este în acest moment foarte diversă și nu are o viziune clară, în sensul că vrem să atingem un anumit obiectiv de unanimitate în cinci ani sau în zece ani.

Mă întorc din nou la bunicul meu și viziunea pe care o am eu în legătură cu viitorul Europei: este aceeași pe care a avut-o bunicul meu. În cartea pe care am publicat-o recent pe acest subiect, l-am citat chiar la început. El spunea în 1945: ”Unitatea Europei a fost visul câtorva. A devenit speranța multora. Astăzi este o necesitate pentru noi toți”. dar, a trecut ceva timp de atunci și nu am realizat încă acest lucru. Deci depinde de noi.

Iar eu mă simt, în această privință, ca un nepot politic, nu doar ca unul biologic, pentru că aceasta este moștenirea acelor vremuri și a fost o moștenire bună. I-am avut pe De Gasperi, pe Schuman, pe de Gaulle, am avut atât de mulți oameni mari care au putut face Europa puternică. Iar acum trebuie să căutăm niște lideri, buni democrați europeni, care să poată realiza idei ca aceasta.

DB: Una dintre presiunile pe care le resimte Europa este migrația. Radicalii îndreaptă degetul spre oamenii care vin către Europa. Este aceasta o amenințare? Cum o vedeți?

SW: Ei bine, aceasta este problema numărul unu. O evidențiez și în această carte. Migrația, rădăcinile migrației nu sunt doar conflictele militare, precum Ucraina. Nu, sunt și schimbările climatice și problemele meteorologice, catastrofele meteorologice. Oamenii își părăsesc casa pentru a supraviețui.

Față de aceștia, cred că trebuie să avem valori creștine, să fim mai liberali, mai toleranți decât față de alții. Dar apoi vin alții care vor doar bani.

Iar acum, de exemplu, în Germania, avem un sistem social foarte bun și fiecare persoană care vine este verificată mai întâi. Însă statului îi ia mult prea mult, multe luni, ca să verifice o singură persoană. Conform legii, fiecare caz trebuie judecat individual. Iar dacă vin mii de oameni, acest lucru durează la nesfârșit.

Și în timpul acestei perioade de verificare, ei nu au voie să muncească. Dar primesc, desigur, un apartament. Deci ce credeți că gândesc ceilalți oameni, care au plătit taxe și nu găsesc un apartament, nu găsesc astfel de șanse și nu primesc bani pentru nimic? Pentru că, desigur, migranții primesc și bani ca să se poată întreține.

Eu cred că oamenii care ajung în Europa ar trebui să poată rămâne doar dacă muncesc. Guvernul nostru trebuie să facă legi prin care verificările să se poată face mai repede, și să îi lase să muncească din prima zi. Dacă se pot întreține singuri, este foarte bine. Atunci pot beneficia și de sistemul social, pentru că, dacă se întrețin singuri, contribuie și ei la taxe. Astfel, sunt într-o anumită măsură îndreptățiți să beneficieze și de rețeaua socială.

Iar dacă muncesc și plătesc taxe, da, atunci pot rămâne pentru o perioadă și poate apoi pentru mai mult timp.

Punctul migrației este cel mai critic, cel mai dificil, cel mai divers. Și, desigur, este și în favoarea partidelor radicale, pentru că există întotdeauna un fel de ură față de o culoare pe care nu o înțelegi sau față de o cultură pe care nu o înțelegi.  

DB: Sunteți optimist în privința viitorului Europei?

SW: Trebuie să fiu. Nu sunt cu adevărat, dar trebuie să fiu. Este mai degrabă sentimentul că nu avem altă șansă și că există o fereastră de oportunitate, poate de maximum 20 de ani. Dacă nu construim Europa ca pe o casă stabilă, cu camere stabile pentru fiecare națiune, ca un fel de cameră, atunci va fi spulberată ca un cort în vânt.

Și atunci vom fi vasali, vom fi dependenți de chinezi, poate chiar de ruși sau de americani, sau cineva ne va comanda. Atunci nu vom mai avea nimic de spus, va trebui doar să urmăm ordinele, iar ei vor lua profitul. Noi vom fi săraci și vom avea și toate celelalte probleme.

Aceasta este alternativa și îmi pare rău că trebuie să o descriu puțin concret și nu în termeni frumoși. Tot ce vreau să transmit acum este sentimentul urgenței. Trebuie să știm că acest lucru este urgent și nu este o glumă. Se va întâmpla, sau vom ajunge într-o situație foarte proastă.

Asta ar trebui să ne motiveze intrinsec, din interior, să ne asigurăm în mod firesc că Europa funcționează bine. Acesta este interesul nostru și, de aceea, până la urmă sunt optimist.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.