Acordul Mercosur, între temeri și oportunități

Fermierii europeni îngrijorați, experții văd șanse pentru România.

Articol editat de cristina.rusu, 4 mai 2026, 11:57

Fermierii europeni – inclusiv cei din ţara noastră – sunt îngijoraţi, după ce acordul Mercosur a intrat în vigoare şi se tem de un val de importuri agro-alimentare mai ieftine.

De partea sa, Comisia Europeană dă asigurări că există măsuri de protecţie pentru a limita eventualele efecte negative.

Deocamdată, acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay este provizoriu și prevede eliminarea treptată a taxelor vamale pentru peste 90% din produse.

Pentru România, acest acord poate să reprezinte, în primul rând, o oportunitate, e de părere politologul Sergiu Mişcoiu, de la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai, invitat luni, 4 mai, la Apel Matinal la RRA:

Domnule profesor, pentru România acordul acesta e mai degrabă o oportunitate, o șansă, sau ar trebui să ne uităm mai atent la temerile fermierilor europeni?

Ca orice acord, poate fi o șansă, după cum poate să fie însoțit de efecte negative. Însă aș zice că, văzând marile linii ale acestui acord, este o șansă în măsura în care acest acord – și trebuie să fim foarte clari în acest sens – nu este un acord agricol, nu vizează produsele agricole. Acestea fac obiectul unei părți nici n-aș zice foarte însemnate a acordului.

Vorbim de fapt de un acord va fi un mare acord de liber schimb, care permite diversificarea atât în ceea ce privește exporturile Uniunii Europene, cât și în ceea ce privește importurile acesteia, mai ales în măsura în care Uniunea Europeană a fost și este în continuare dependentă, chiar monodependentă de anumite importuri de materii prime din state care sunt din ce în ce mai puțin prietenoase, că să nu le spunem altfel, cu Uniunea Europeană, și aici în principal vorbim de Rusia, dar și de China.

Deci în aceste condiții, și pentru România acest acord poate să reprezinte, în primul rând, o oportunitate, pentru că lucrurile sunt extrem de integrate.

Nu trebuie să ne uităm doar la efectele directe, adică câte firme românești vor exporta în Paraguay, pentru că atunci sigur că nu vom fi foarte impresionați de cifrele care vor veni. Dar trebuie să ne uităm, de exemplu, la liniile întregi de producție, la faptul că, de exemplu, firmele germane, italiene, chiar și cele franceze, deși Franța nu este un mare fan al acestui acord, beneficiază de piese de schimb, de forță de muncă, de diverse subcomponente care sunt produse în România și exportate de România în aceste țări.

La rândul lor, aceste țări găsesc piese în America Latină, deci, practic, este un acord care permite Uniunii Europene sudate, Uniunii Europene care lucrează mult mai bine împreună decât lucra anterior, să profite; și efectele colaterale, să le spunem așa, sunt efecte care țin oricum, aș zice, de diversificarea piețelor și de schimbările macro la nivel mondial.

Protecționismul acesta european, care a funcționat cum a funcționat în ultimii 30 de ani, a atins în mod limpede o limită, și asta se vădește în special în acest domeniu destul de văduvit, cel al agriculturii.

În mod normal, comerțul liber vine la pachet cu concurență, dar și cu beneficii. Credeți că aceste avantaje se vor simți în mod egal în toate statele Uniunii Europene?

Niciodată nu se vor simți avantajele competitive obținute pe noi piețe în mod egal sau nici măcar în mod foarte echilibrat pentru toate țările Uniunii Europene, însă diverse domenii și subdomenii vor reuși să profite mai mult decât celelalte, și totul este să știm unde să încercăm să ne plasăm în acest nou aranjament.

Bunăoară, dacă ne uităm la industria auto, Germania a susținut în mod substanțial acest proiect, în măsura în care piețele europene sunt saturate, concurența care vine dinspre China în special este una foarte importantă, și America Latină este o piață imensă cu restricții până acum de import din Germania și în general, evident, din Uniunea Europeană, iar noul acord ar putea permite o deschidere mare în acest sens.

În piața aceasta auto germană avem o contribuție majoră, pentru că avem atât componente și subcomponente, cât și o serie importantă de lucrători în această industrie, în România și chiar și în Germania. Deci există aceste efecte care, până la urmă, pot să creeze un plus pentru țările care participă în mod liber, voluntar și, aș spune, inteligent la aceste acorduri.

Aminteați dumneavoastră în treacăt, e posibil și importul de forță de muncă din America de Sud?

Da, și asta ar fi poate o veste bună. În multe țări europene, în domenii-cheie există o lipsă acută de forță de muncă. Există și o anumită saturație față de importul de forță de muncă din Asia de Sud-Est sau din Africa, din motive de securitate în mare măsură, iar importul de forță de muncă din America Latină poate constitui o bază rezonabilă de dezvoltare a unor sectoare care pur și simplu nu mai au căutare printre lucrătorii din Uniunea Europeană. Vorbim de construcții, inclusiv de infrastructură, vorbim și de servicii, servicii cotidiene, care, desigur, acum sunt în mare suferință, pentru că nu mai avem oameni care să lucreze în aceste locuri de muncă.

Chiar dacă au existat critici și obstacole, acordul Mercosur a mers înainte pe linie politică. Acum avem și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Credeți că în final vom vedea o decizie clară și o ratificare completă a acestui acord?

E posibil ca la Curtea de Justiție să existe o serie de elemente de condiționare, deci introducerea unor noi condiționalități. Cred că au și prevăzut decidenții politici acest lucru, după cum au prevăzut și faimoasele clauze de salvagardare, care reprezintă, totuși, o garanție serioasă, dacă vorbim de aceste clauze, dacă există o scădere a prețurilor cu 5% sau o creștere bruscă a importurilor cu peste 5%, Uniunea Europeană poate aplica aceste clauze și poate, deci, limita afectarea unor domenii productorilor locali, și asta, desigur, ajută, mai ales în domeniul agricol.

Revenind la Curtea de Justiție Europeană, acolo pot exista mai multe injuncțiuni ale Curții care să relativizeze, amâne sau chiar oprească aplicarea unor clauze, dar intuiția mea este că acest lucru se va întâmpla mai degrabă într-o manieră, aș zice, nesubstanțială, fiindcă și în doctrina Curții există această logică conform căreia Uniunea Europeană are, totuși, în materie comercială competențe proprii și este nevoie de continuarea acestei dorințe a părinților fondatori ai comunităților europene de a dezvolta aceste comunități spre o integrare cât mai mare.

Și această integrare trece și prin transformarea Uniunii Europene într-un un actor global în adevăratul sens al cuvântului, nu un actor care așteaptă ca alți actori globali mult mai puternici, mult mai deciși și mai ales mult mai abili, inclusiv din punct de vedere militar, să decidă pentru ea.

Care au fost reacțiile marilor puteri economice, mai ales Statele Unite ale Americii și China, față de acest acord de liber schimb? Pentru că, de exemplu, Statele Unite, cred că, nu știu, au cu vreo 20 de astfel de națiuni, iar Uniunea Europeană ajunge la vreo 80.

Da, pentru Statele Unite ale Americii, pe termen lung, acest acord poate să fie o veste proastă, în sensul în care avem și această doctrină a emisferelor, care pare să fie acum reluată într-o manieră oarecum pompieristică de Donald Trump, conform căreia Statele Unite păzesc emisfera vestică și, deci, au un fel de tutelă asupra statelor latino-americane, în special asupra deciziilor pe care aceste state le iau în relația cu exteriorul.

Or, evident că diversificarea oportunităților pentru piețele acestea emergente care numără sute de milioane de consumatori cu un nivel de trai tot mai ridicat, că aici este diferența față de anumite piețe din Asia de Sud-Est sau din Africa, unde avem fie deja un nivel mare de trai, ridicat, fie tendințe de dezvoltare mult mai slabe, prognoze de dezvoltare mult mai slabe. Ei, de aceea America Latină este interesantă.

Statele Unite se vor simți, evident, un pic puse la încercare de acest acord, dar adevăratul stat care va suferi în cazul unui asemenea acord este China, care, desigur, practică, așa cum știm, la nivel mondial politici de dumping comercial și aceste politici se bazează cel mai mult pe existența unei prezențe cvasiexclusive a produselor chinezești în masă la prețuri mici pe piețele emergente.

Or, concurența produselor europene fără o taxare vamală care să le facă foarte scumpe și la o calitate care încă cred că în Uniunea Europeană este mai ridicată decât cea din China va face ca produsele chinezești să fie puse într-o legitimă concurență cu cele europene, spre profitul Uniunii Europene, China fiind nevoită să se reinventeze pe termen lung, dacă dorește să facă față unor asemenea situații.
 

RRA

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.