Festivalul Filmului Italian, Visuali Italiane, pentru al patrulea an consecutiv la Cluj

Festivalul Visuali Italiane propune patru filme foarte diverse.

Articol editat de cristina.rusu, 12 martie 2026, 16:04

Între 12 și 15 martie, la Cinema Victoria, festivalul Visuali Italiane propune patru filme foarte diverse, semnate de unii dintre cei mai importanți cineaști italieni ai momentului.

Patru seri, patru lumi diferite: de la Veneția barocă la Italia contemporană, de la portret biografic la western reinventat:
– Primavera, debutul pe marele ecran al lui Damiano Michieletto, unul dintre cei mai apreciați regizori europeni de operă și teatru.

Fuori, de Mario Martone, o aduce în prim-plan pe scriitoarea Goliarda Sapienza, surprinzând perioada în care aceasta ajunge la închisoare.

La Grazia, Paolo Sorrentino revine pe marele ecran într-un film prezentat la Festivalul de la Veneția, unde Toni Servillo a câștigat Coppa Volpi pentru interpretare.

Testa o croce? – western italian într-o cheie contemporană, cu ironie și libertate narativă

Proiecțiile au loc în fiecare seară de la ora 20.

Despre cele patru filme propuse la Cluj a stat de vorbă Doina Borgovan cu Laura Napolitano, directoarea Institutului Cultural Italian din București, aflată la finalul mandatului său în România.

DB: Laura Napolitano, mă bucur foarte mult să vă avem invitată în studioul nostru și să vorbim despre acest festival al filmului italian care, iată, ajunge la a cincea ediție.

LN: Vă mulțumesc că m-ați invitat. Mă bucur foarte mult să fiu aici pentru prima dată. Visuali Italiane, ajunge anul acesta la a cincea ediție și totodată la a patra ediție de când conduc eu institutul. Așa că este într-o oarecare măsură și o creație a mea. De când am venit eu, festivalul a început să aibă și ediții locale.  

DB: De ce ați considerat important să ieșiți din București? Să aduceți filmul italian și în alte orașe din România?

LN: Pentru mine a fost întotdeauna un soi de idee fixă. Aceea de a încerca să lucrez cât mai mult posibil, nu doar pentru festivalul de film, ci și pentru toate celelalte evenimente pe care le organizez, și în afara Bucureștiului. Pentru că, până la urmă, mandatul meu este să promovez cultura italiană și limba italiană în România, nu doar în București.  

De aceea, încă de la început am deschis aceste colaborări cu cinematografele locale. Aici lucrăm pentru Festivalul Visuali Italiane și colaborăm cu Cinema Victoria. Dar, în curând, peste două săptămâni, vom inaugura o serie de filme spaghetti western la Cinema Arta.

Pentru mine este important să ieșim din București și să facem cunoscută cultura italiană peste tot. Și pentru că eu cred că există un public interesat de cultura italiană și în afara Bucureștiului.  

DB: Să vorbim puțin despre programul pe care îl propuneți anul acesta. La Cluj aduceți patru filme foarte diferite. Să vorbim puțin despre ele și despre cum ați ales programul din acest an.

LN: Programul de anul acesta a fost ales, ca întotdeauna în ultimii trei ani, de curatorul nostru, Eddie Bertozzi, care lucrează pentru Festivalul Internațional de Film de la Locarno. Și avem gusturi foarte asemănătoare. Lucrăm foarte bine împreună, din acest punct de vedere.

El face selecția filmelor și apoi discutăm împreună fiecare propunere în parte.

Așadar, sunt 4 filme. Deschidem în seara de joi, 12 martie, cu „Primavera” de Damiano Micheletto, care este un film de debut.

În realitate, Micheletto este un regizor foarte cunoscut, matur, pentru că el este regizor de teatru și de operă. Foarte faimos, face lucruri minunate. Eu l-am văzut la operă. Și are un simț al imaginii, al spectacolului, incredibil. Și astfel se aventurează pentru prima dată într-un film cu o temă specială, pentru că, evident, rămâne foarte legat de muzică, așa că alege tema Vivaldi. Chiar dacă Vivaldi nu este protagonistul filmului, ci Cecilia. Este o fată care studiază vioara și ajunge să-l întâlnească pe Vivaldi. Deci este un film de epocă. Este un film despre frumusețea muzicii. Și este un film care, printre altele, are și un distribuitor român.

Așadar, va intra apoi și în cinematografe.

Apoi, vineri seara, în 13 martie, avem „Domani c’è fuori” de Mario Martone.  Este un film foarte frumos. Și Mario Martone este un regizor renumit, care a făcut deja multe filme foarte bune. Acesta este în schimb o poveste literară. Pentru că este legată de relatarea unei scurte perioade din viața Goliarei Sapienza. O scriitoare italiană cunoscută pentru romanul „Arta bucuriei” (tradus și în limba română, la Anansi Fiction de Corina Popescu).

Este o scriitoare, adică un personaj aparte. Și, de fapt, acest film povestește momentul în care ea este arestată. Pentru că a furat bijuterii, deoarece se afla într-o situație financiară dificilă. Și ajunge în închisoare, unde întâlnește însă colege de celulă de care se leagă foarte mult. Și astfel continuă această călătorie alături de o umanitate foarte diferită de a ei.

Și apoi avem „La Grazia” de Sorrentino, filmul-vedetă al acestei ediții. Evident, despre „La Grazia” nu prea este nevoie să spunem mare lucru. Sau, mai bine zis, Paolo Sorrentino nu are nevoie de prezentare. Este cel mai recent fiml al său, prezentat la Festivalul de la Veneția, ce reprezintă și o întoarcere și la actorul său fetiș, Toni Servillo. Este o poveste despre politică și îndoială. Ce înseamnă să te afli în fața unor dileme morale, politice, umane. Și care este atitudinea noastră.Și cât de important este, în viață în general, să ai mereu îndoieli. Să nu ai certitudini care într-un fel îți închid drumul. Îți închid și conștiința.

Apoi completăm cu un film care este, în schimb, o întoarcere la filmul de gen italian. Deci este un neo-western care se numește „Testa o Croce”. Cu doi regizori, Matteo Zoppis și Alessio Rigo de Righi. Sunt doi tineri regizori care, acesta fiind al doilea lor film de ficțiune. În trecut au făcut și câteva documentare. Sunt doi regizori de mare talent care se confruntă aici cu acest western, dar și puțin magic, cu efecte care nu sunt complet realiste, să spunem. Și evident este și puțin o întoarcere, pentru că cinematografia italiană a fost mult timp tocmai un cinema de gen. Am văzut că și multe seriale western încep să revină la modă. Așadar, acesta este un western care însă este plasat în Italia. Deci, în loc să ne aflăm în fața marilor preerii americane, avem câmpiile și colinele din împrejurimile Romei.

Și cumva această proiecție deschide apoi drumul către ciclul de westernuri clasice, așa-numitele spaghetti western, pe care le vom prezenta apoi la cinema Arta începând cu 17 martie.

DB: Am vorbit despre filme, dar aș vrea să vorbim și despre faptul că sunteți aproape de sfârșitul mandatului dumneavoastră în România. Cum a fost începutul și cum vă simțiți acum, la final?

LN: Acum mă simt bine, dar sunt și foarte tristă, melancolică, pentru că pentru mine acești trei ani și jumătate de până acum au fost incredibili. A fost o experiență pe care o voi purta cu mine cu multă nostalgie, afecțiune, frumusețe.  Când am ajuns, nu aveam prea multe informații despre România, nu mai fusesem niciodată aici. Ceea ce cunoșteam despre România cunoșteam prin intermediul filmelor, care apoi sunt întotdeauna un fel de legătură a mea cu țările în care merg. Și pentru mine a fost o descoperire incredibil de frumoasă. Nu că aș fi avut așteptări rele, am ales să vin aici pentru că am fost inspirată. Credeam că voi găsi ceva care să-mi placă și cu care aș putea crea o conexiune. De altfel, este singurul mod de a face această muncă, adică să mergi într-un loc unde simți că ai o relație într-un fel. Eu cred că am reușit acest lucru în acești ani. Am consolidat lucruri care existau deja, dar ne-am deschis și către multe colaborări noi.

Cred că unul dintre rezultatele de care sunt cea mai mândră a fost tocmai acela de a fi reușit, cum spuneam mai devreme, să ieșim din București și să facem multe lucruri în alte orașe, unde am fost întotdeauna primită cu o afecțiune și o atenție incredibile. Pentru mine a fost un motiv de mare bucurie și satisfacție.

Am construit multe lucruri împreună și sper că ele vor rămâne apoi. Noi suntem mereu în trecere, dar sperăm să creăm… Să sădim semințe. Să facem să încolțească ceva și, de asemenea, să creăm conexiuni între artiști, între instituții, care apoi merg mai departe pe cont propriu.

Și acesta este un aspect important: să reușești să creezi aceste legături, nu doar între Institutul Italian de Cultură și instituțiile de aici, din România, ci și cu instituțiile italiene sau artiștii italieni pe care vrem să-i promovăm, despre care credem că pot fi apreciați aici, în România.

Deci suntem și un fel de punte și sperăm ca această punte să continue să fie traversată.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.