Prima pagină » Știri » Social » Dependenţa de ecrane explicată: ce se întâmplă în creierul copilului când îi luăm telefonul

Dependenţa de ecrane explicată: ce se întâmplă în creierul copilului când îi luăm telefonul

Posturile Societății Române de Radiodifuziune aduc în dezbatere riscurile reale ale internetului, prin campania lansată recent, #staisigurpenet.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 martie 2026, 15:32 / actualizat: 23 martie 2026, 10:25

Există o serie de semnale vizibile și ușor de observat pentru adulții din preajma unui copil care ajunge să fie dependent de telefon, tabletă sau laptop. Despre aceste semne și despre mecanismele din spatele dependenței de ecrane a discutat Carmen Sas cu psihologul Ioana Cocari.

Potrivit psihologului, unul dintre factorii care îi fac pe copii vulnerabili la dependența de ecrane este modul în care funcționează sistemul de recompensă al creierului. Atunci când folosesc telefonul sau joacă jocuri pe tabletă, copiii primesc o recompensă imediată, asociată cu eliberarea unei cantități crescute de dopamină – un neurotransmițător implicat în senzația de plăcere și motivație.

„Copiii primesc o recompensă imediată și o stare de plăcere. Sunt foarte motivați să rămână acolo și să continue, pentru că au tot felul de jocuri, task-uri și niveluri de depășit”, explică Ioana Cocari. Acest mecanism îi determină să petreacă tot mai mult timp în fața ecranelor.

Problema apare mai ales atunci când accesul la telefon sau la tabletă este întrerupt brusc. Nivelul ridicat de dopamină scade rapid, iar copilul poate avea reacții intense.

„În momentul în care le iei telefonul, le iei practic toată plăcerea. Dopamina scade dintr-o dată și nu mai există satisfacție pentru alte activități. Acest lucru poate duce la comportamente greu de controlat”, spune psihologul.

Situația devine și mai dificilă atunci când ecranul este principala sau chiar singura sursă de stimulare și bucurie pentru copil. Dacă nu există activități alternative – jocuri, timp petrecut cu părinții sau alte forme de recreere – copilul poate ajunge să caute tot mai frecvent aceeași senzație intensă oferită de dispozitivele digitale.

În timp, creierul se obișnuiește cu acest nivel ridicat de stimulare.

„Dacă un copil petrece câteva ore pe zi în fața ecranelor, creierul se adaptează la acel nivel de dopamină și apare nevoia de mai mult. Acest fenomen se numește toleranță”, explică Ioana Cocari. Cu cât toleranța crește, cu atât crește și timpul petrecut pe dispozitive.

Un semn clar al dependenței este momentul în care utilizarea ecranelor începe să afecteze alte activități. Copiii sau adolescenții pot deveni mai puțin motivați să își facă temele, să participe la activități sociale sau să se implice în hobby-uri care înainte le făceau plăcere.

Pentru părinți, controlul devine tot mai dificil pe măsură ce copiii cresc. În preadolescență, există încă posibilitatea de monitorizare și de limitare a accesului prin aplicații de control parental. În această etapă, reacțiile copiilor pot fi gestionate mai ușor.

În adolescență însă, situația se complică. Telefonul devine un obiect personal, iar restricțiile impuse de părinți sunt mai greu de aplicat. Din acest motiv, specialiștii recomandă ca limitele și obiceiurile sănătoase legate de utilizarea ecranelor să fie stabilite cât mai devreme.

În esență, dependența nu este provocată neapărat de dispozitivul în sine, ci de modul în care acesta stimulează sistemul de recompensă al creierului. De aceea, spune psihologul Ioana Cocari, soluția nu este doar reducerea timpului petrecut în fața ecranelor, ci și crearea unor alternative care să ofere copiilor satisfacție și implicare în viața reală.