Prima pagină » Știri » Educaţie » Ciprian Mihali explică: de ce cronicarii nu sunt pentru clasa a IX-a

Ciprian Mihali explică: de ce cronicarii nu sunt pentru clasa a IX-a

Ciprian Mihali susține predarea literaturii prin explorare, nu prin rigide canoane cronologice.

Articol editat de cristina.rusu, 10 decembrie 2025, 17:24

„Predoslovie adecă voroavă cătră Ministerul Educaţiei” – aşa şi-a intitulat, cu ceva ironie, Consiliul Naţional al Elevilor scrisoarea deschisă prin care critică noua programă şcolară la limba română pentru clasa a IX-a. Titlul nu e întâmplător: el trimite chiar la direcţia pe care o propune programa aflată în dezbatere: o revenire la abordarea strict cronologică a literaturii, cu accent puternic pe cronicari şi pe literatura română veche.

Potrivit criticilor, această întoarcere la un model de acum aproximativ 50 de ani riscă să transforme ora de română într-un exerciţiu de decodare a unor texte greoaie, departe de universul de interes al adolescenţilor de azi. Nu doar elevii au reacţionat: aproximativ 200 de universitari, scriitori şi alţi oameni ai cărţii au cerut public renunţarea la ideea unei programe „întoarse în timp”.

Despre programă a vorbit şi profesorul, filosoful şi diplomatul Ciprian Mihali, invitatul lui Dan Moşoiu la Serile Radio Cluj.

„Literatura nu e un proces liniar”, subliniază el. Contrar ideii că textele devin din ce în ce mai sofisticate pe măsură ce ne apropiem de prezent, Ciprian Mihali atrage atenţia că literatura veche este adesea mult mai dificil de înţeles tocmai din cauza limbajului. „Literatura premodernităţii este complicată […] limba română era departe de canoanele gramaticale şi lexicale de astăzi, ceea ce o face foarte greu accesibilă.”

Exemplele sunt grăitoare: cronicarii, „Ţiganiada” sau chiar Dimitrie Cantemir sunt texte care pun probleme serioase de comprehensiune inclusiv pentru un cititor adult. În aceste condiţii, întrebarea este firească: ce poate face un adolescent de 15 ani, aflat la începutul formării sale culturale, în faţa unor asemenea texte?

Problema de fond, spune Ciprian Mihali, este una de relaţie vie cu literatura. La această vârstă, tinerii au nevoie de texte cu care să poată intra într-un dialog real. „Textul îţi vorbeşte ţie şi tu îi răspunzi.” Aşa se construieşte dragostea pentru lectură: prin emoţie, prin recunoaştere, prin sentimentul că literatura îţi spune ceva despre tine şi despre lume.

În Franţa, aminteşte Ciprian Mihali, autorii cei mai dificili ai premodernităţii sunt studiaţi în ultimul an de liceu, nu la început. Motivul este simplu: până atunci, elevii îşi consolidează instrumentele lingvistice şi culturale necesare pentru a înţelege textele complexe. Este exact logica folosită şi în ştiinţe: „nu începi cu fizica cuantică, ci cu legea gravitaţiei”.

Alternativa propusă nu este ignorarea literaturii vechi, ci schimbarea modului de abordare. În locul unei succesiuni rigide, cronologice, Mihali pledează pentru o predare pe teme şi probleme. Astfel, elevul nu primeşte doar informaţie, ci o „reţea de înţelesuri” în care se poate poziţiona.

Riscul actualei propuneri de programă este, în viziunea sa, acela de a produce respingere în loc de fascinaţie: „Nu îi pun acolo în clasa a IX-a cronicari. Ce e nebunia asta? Nu înţelege nimic, ci creează o problemă.” Literatura ar trebui să fie o invitaţie la explorare, „preumblări prin grădinile literaturii române”, nu un set de canoane plictisitoare care îngrădesc curiozitatea.

Elevii trebuie să fie intrigaţi, nu constrânşi; atraşi, nu forţaţi; provocaţi să caute singuri drumul de la o carte la alta.

„Faceţi ca elevii să fie intrigaţi şi să se ducă ei de la o carte la alta şi nu doar când îi obligă programa”, este apelul lui Ciprian Mihali către profesori şi decidenţi.