Prima pagină » Reportaje » „Ce trebuie să faci cu libertatea?” Ana Blandiana, în vizită la Cluj

„Ce trebuie să faci cu libertatea?” Ana Blandiana, în vizită la Cluj

Din reflecţiile Anei Blandiana despre presiunile la care e supusă libertatea sub asaltul noilor ideologii

Articol editat de cristina.rusu, 14 decembrie 2024, 00:00

35 de ani de la revoluţia din decembrie 1989 se împlinesc anul acesta.

În acest context, în întreaga ţară au loc întâlniri la care se vorbeşte despre libertate, despre memoria colectivă, despre rolul pe care cunoașterea istoriei îl are în menținerea democrației.

O astfel de întâlnire a avut loc şi la Cluj, intitulată Rezilienţa spiritului sub opresiune, în organizarea Matias Corvinus Collegium, care i-a avut ca invitaţi pe scriitoarea Ana Blandiana şi pe profesorul Virgiliu Ţârău.

Din reflecţiile Anei Blandiana despre presiunile la care e supusă libertatea sub asaltul noilor ideologii redăm câteva secvenţe:

În urmă cu 35 de ani totul a fost foarte complicat, dar un lucru era clar: că ne-am câştigat libertatea.

Problema începea în momentul în care ne puneam întrebarea dacă ajunge cuvântul nostru să folosească la ceva, dacă ajunge să fie luat în seamă.

Libertatea nu e o noţiune statică, ci trebuie gândită, regândită, inventată şi cucerită în fiecare clipă.

În măsura în care acest lucru nu se întâmplă, ea începe să băltească şi să-şi piardă intensitatea.

Nu vorbesc doar despre noi, ci mai ales despre ce înseamnă libertatea în ţările cu veche tradiţie democratică, care sunt libere de decenii sau chiar de secole.

Vreau să fac o paranteză: mi-am adus aminte că la sfârşitul lui 1989, în seara de anul nou, la ora 18.00, a venit un om de serviciu de la Uniunea Scriitorilor disperat, care mergea în fugă la toţi scriitorii ce stăteau cât-decât aproape, să ne spună că au fost anunţaţi că va sosi un avion cu 100 de scriitori şi ziarişti francezi, să facă Revelionul cu scriitorii din România.

Ne-am strâns mai puţini decât ei, noi eram vreo 30 iar ei au venit 100.

Au sosit pe la ora 11.00 cu nişte lăzi de brânză şi sticle de vin (noi nu aveam absolut nimic, nici măcar pâine). Şi după ce am stat şi am ciocnit la 12.00, am plecat prin oraş să le arătăm locurile în care s-a tras etc.

Şi am ajuns în faţa CC-ului, în Piaţa Palatului, unde era un foc la care se încălzeau nişte soldaţi foarte tineri, ca nişte pui de găină, cu gâturile goale.

Ştiu că m-am gândit cum se face că uniforma de iarnă a soldaţilor nu are fular, era un frig enorm în Bucureşti.

Au discutat francezii cu ei, eu eram translatoare. Şi la un moment dat un soldat a ridicat mâna şi a spus: „Pot să le pun şi eu o întrebare? Aş vrea să-i întreb pe domnii din Franţa care sunt liberi de secole, cum va trebui să ne purtăm liberi? Ce trebuie să faci cu libertatea?” Părea o scenă dintr-un film, cu o întrebare atât de sinceră şi de profundă, formulată de aproape un copil.

Să ştiţi că nu au prea răspuns, pentru că s-au intimidat. Bineînţeles, au spus nişte fraze de genul „acum veţi putea face ce vreţi”, „să vă gândiţi bine cum o folosiţi”, dar răspunsurile lor nu au fost nici pe departe pe măsura întrebării.

Vreau să vă spun că în Occident, o dovadă că libertatea e ceva cu care te obişnuieşti şi ţi se pare că e ceva ce există de la sine, nu trebuie să faci nimic pentru ea, e faptul că începe să dispară, devine invizibilă.

Cea mai bună dovadă este creşterea acestui curent progresist al corectitudinii politice, care reinventează cenzura.

Un curent inventat de intelectuali, intelectualii care de o istorie întreagă au luptat să nu fie cenzuraţi.

Cred că în general este mai greu să fii liber decât să nu fii liber, Ana Blandiana.