Prima pagină » Reportaje » Teatru fără lumină: Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi

Teatru fără lumină: Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi

Prin proiectul Fără lumină, asociaţia Mise en Scene prezintă săptămâna aceasta două spectacole pentru nevăzători: Lear is blind, o adaptare după Regele Lear pusă în scenă cu actori profesionişti; şi Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi, realizată cu o echipă mixtă de văzători şi nevăzători.

Articol editat de cristina.rusu, 17 octombrie 2024, 10:25

Nimeni nu ştie exact cum ar trebui să arate un spectacol de teatru pentru nevăzători. Nu ne referim la teatrul radiofonic, unde imaginea mentală a decorurilor şi a personajelor se bazează strict pe sunet.

Teatrul cu prezenţă fizică presupune alte provocări, dar şi posibilităţile de a interacţiona cu publicul cu deficienţe de vedere sunt mai variate.

Am vrut să aflăm cum a fost avanpremiera celui de-al doilea spectacol:

Împărăţia poveştilor nu mai e ce-a fost. Salata din grădina ursului se vinde la 50 de bani sacul, moşul şi baba îşi văd de treaba oricui (doar de-a lor nu), iar oglinda fermecată e un truc de talk show care-i face pe invitaţi să spună adevărul. Un lucru însă a rămas constant: faptul că de happy end au parte doar prinţii şi prinţesele.

Nimeni nu se aştepta ca ţapul şi capra să formeze un cuplu fericit. Cei doi rămân cumva pe linia de plutire, chiar dacă încet-încet capra devine prizonieră a idealului conjugal, iar ţapul se refugiază în băutură.

Viaţa lor însă e dată complet peste cap când în familie se naşte un purceluş orb.

Plecând de la această idee, regizorul Alex Teodorescu croşetează scenariul unor vieţi fracturate: cu multe colţuri ascuţite, învinuiri, insecurităţi şi căutări, dar şi cu un umor care aminteşte de absurdul avangardist.

Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi nu este o poveste pentru copii. Este un spectacol aparte, creat de o echipă mixtă de actori văzători şi nevăzători, care explorează problemele reale şi provocările cu care se confruntă persoanele cu deficienţe de vedere.

În acelaşi timp, nu este însă o poveste lacrimogenă; nevăzătorii din piesă privesc cu ironie duplicitatea societăţii care vorbeşte despre incluziune şi diversitate, dar le taie orice posibilitate de mişcare.

Totuşi ei se privesc cu ironie şi pe ei înşişi, prinşi între dorinţa de a fi văzuţi, dar de a nu ieşi în evidenţă.

Spectacolul este atipic ca formă de prezentare. Publicul este aşezat practic în mijlocul reprezentaţiei, iar decorul nu este construit fizic, ci este redat prin sunet spaţial şi printr-o machetă a împărăţiei poveştilor, pe care o primeşte fiecare spectator.

Acest decor pe jumătate imaginar l-am explorat împreună cu regizorul Alex Teodorescu.

Alex Teodorescu: Este o machetă din lemn, de 21X21 cm, pe care sunt 6 spaţii diferite, reprezentate sau sugerate. De exemplu spaţiul casei unde trăiesc capra, ţapul şi cei trei purceluşi este reprezentat de o masă şi doi tabureţi mici.

Andrea Nagy: La ce să nu ne aşteptăm de la acest spectacol?

Alex Teodorescu: Acesta nu este teatru accesibilizat, în ideea în care nu este adaptat ca să fie înţeles de nevăzători, ci este gândit special pentru ei.

Mă bucur că avem acum două serii de evenimente în paralel, Lear is blind şi Cenuşăreasa, pentru că sunt strategii de lucru diferite.

De exemplu aici macheta e destul de realistă, în timp ce dincolo avem o machetă mult mai abstractă, plină de texturi, de spaţii care sunt doar sugerate. Şi atunci încercăm să căutăm formule de lucru care pot să nască întrebări, mai mult decât să fie înţelese.

Eu cred că şi nevăzătorii când vin la teatru vin cu propriile lor preconcepţii legate de ce ar trebui să fie un teatru pentru ei; nu ştim nici noi şi probabil nici ei, iar eu cred că ar trebui să descoperim răspunsul împreună undeva la mijloc.

Pentru mine nu e un proiect fugitiv acesta; nu pot să spun că „ok, am făcut un spectacol de teatru, am rezolvat problema nevăzătorilor din Cluj care au acum acces la cultură. Ideea ar fi să reuşim să găsim suport instituţional, să facem pe termen lung iniţiative de teatru nonaccesibilizate, create special pentru persoane cu diferite dizabilităţi.

Naşterea purceluşului orb generează un circ mediatic, care demonstrează că diferenţa între generaţii stă doar în tipul pretextelor folosite, cu toţii având exact aceeaşi obsesie pentru normalitate.

Purceluşul orb este înscris la o şcoală specială, unde învaţă cum să trăiască cu o dizabilitate, dar şi cum să se teamă de lumea de afară. Participă la interviuri de angajare, unde este candidatul perfect, respins totuşi într-un spectaculos stil demagogic.

Pleacă în lume şi îşi găseşte prinţesa, pe care o instalează în casa de paie din poveste. Ceea ce-l omoară până la urmă nu este lupul, ci poveştile: pentru că poveştile pe care ni le spunem, dar mai ales poveştile pe care le spunem despre cei din jur, ajung să definească lumea în care trăim.

Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi va avea mai multe reprezentaţii până duminică, 20 octombrie.

Participarea este gratuită, dar publicul doritor să experimenteze spectacolul este rugat să se înscrie aici:

https://forms.gle/QYqmb6VJLx59jsUM7

Despre spectacolul Lear is blind mai multe informaţii găsiţi AICI

Vă invităm să ascultaţi versiunea audio a acestei prezentări, pentru a descoperi câteva momente înregistrate din spectacolul Cenuşăreasa din pădurea adormită şi cei trei purceluşi.