Prima pagină » Reportaje » Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla

Radio Cluj 70: Când timpul se măsura cu rigla

Este săptămâna aniversară pentru noi, la radio, așa că este firesc să ne uităm în urmă, să căutăm povești din trecut și să depănăm amintiri.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 martie 2024, 06:00 / actualizat: 26 martie 2024, 16:19

Un studio de radio nu poate exista fără vocile de la microfon, care însă au nevoie de departamentul tehnic, oamenii care știu să facă aceste voci să sune bine.

Am stat de vorbă cu o parte din colegii noștri care sunt pensionari acum, dar pentru care lucrul în radio a însemnat bucurie, prietenie, viață trăită cu rost.
Am povestit despre cum se făceau înregistrările, cum se lucra o piesă de teatru radiofonic și am enumerat cuvinte și obiecte care acum au ieșit din uzul redactorilor și operatorilor: bandă, butuc, blanc, scotch, foarfecă, lipici, riglă cu care să măsura durata benzilor.

Cum a început totul

Mariana Radu este unul dintre cei mai vechi angajați ai Radio Cluj. A început să lucreze ca operatoare încă de pe vremea când studioul funcționa în vechiul sediu de pe actuala stradă Eremia Grigorescu. Spune că și-a imaginat mereu radioul ca pe o navă pe care fiecare om contează pentru a o ține pe linia de plutire.

Mariana Radu

Ana Marius Apan tocmai absolvise liceul când s-a angajat la radio. Spune că primele zile au speriat-o și au intimidat-o. A fost la început operatoare, apoi redactor și aproape că nu există departament în care să nu fi pus umărul. Amintirile ei încep în 1970.

Ana Marius, Traian Trica

Betty Dumitrescu a intrat și ea în radio pe când era foarte tânără, la doar 17 ani. A fost regizor de emisie și ne-a povestit cum era atmosfera și cum se gestionau emoțiile transmisiilor în direct.

Betty Dumitrescu

Traian Trica, nenea Tame, așa cum îi spunem noi, a început să lucreze în radio pe vremea când actualul sediu era în construcție. Cunoaște așadar toate măruntaiele clădirii. A lucrat în departamentul tehnic și multe benzi din fonoteca de aur îi poartă semnătura.

Trica Traian – Tame

Un gând bun și recunoștință

La jubileu ne amintim și de cei care nu mai sunt printre noi și pe care nu i-am mai putut ruga să-și depene amintirile. Gând bun și recunoștință și celor care, din motive de sănătate, nu au putut povesti la microfon, dar care iubesc radioul în continuare, deși s-au pensionat de multă vreme.