Ascultă Radio România Cluj Live

Despre dezamăgire. La mănăstire și la discotecă 

Cererea nu era formulată pe un teren viran: în septembrie, două instituții culturale din Arad refuzaseră să proiecteze documentarul lui Solomon. Centrul municipal de cultură și Biblioteca județeană Arad își motivaseră deciziile prin solicitările venite în acest sens de la arădeni.

Despre dezamăgire. La mănăstire și la discotecă 

Articol editat de cristina.rusu, 18 octombrie 2023, 11:31 / actualizat: 19 octombrie 2023, 16:10

Era firesc, deci ca publicul din Sibiu să fie curios să vadă ”Arsenie, viața de apoi”, mai ales că proiecția de marți a fost singura prevăzută în programul festivalului.

Documentarul lui Alexandru Solomon vorbește mai degrabă despre felul în care este perceput Arsenie Boca în prezent. Pentru a-l realiza regizorul a recurs la o soluție originală: a decis să-și organizeze propriul pelerinaj, iar pentru asta a apelat la mai mulți figuranți. A rezultat un grup eterogen de oameni cu ajutorul cărora Solomon a reconstituit principalele momente din viața călugărului și pe care i-a implicat în mai multe dezbateri ad-hoc legate de cele mai controversate aspecte din biografia lui Arsenie Boca. Este un road movie în care ”actorii” călătoresc la Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul ”Sfântului Ardealului”, în satul său natal, Vața de Sus, în preajma Bucureștiului, unde există o biserică pictată de călugăr. În film sunt inserate și poveștile personale ale celor care au acceptat provocarea lui Solomon și pentru mine ele au fost cea mai emoționantă parte a filmului. Mi-au plăcut sinceritatea și deschiderea cu care oamenii își povesteau viața, felul în care își dezvăluiau eșecurile, spaimele, dramele, viziunile și dezamăgirile. Mi s-a părut impresionantă sinceritatea lor cu atât mai mult cu cât regizorul Alexandru Solomon, care apare și el în film, nu-și ascunde scepticismul în privința lui Arsenie Boca și nu încearcă să-i momească cu povești nesincere legate de intențiile sale cu privire la scopul documentarului.

Ce rezultă din film? În nici un caz nu este un biopic despre Arsenie Boca și regizorul nici nu și-a propus să ne spună o asemenea poveste. Este un documentar despre dezamăgire, sărăcie, lipsă de speranță, despre oameni care nu mai cred în alți oameni, ci și-a pus nădejdea în minuni. Nu mai cred în instituții, stat, politicieni, cred într-un sfânt și în poveștile despre miracolele pe care le-a făcut, iar pentru asta nu au nevoie de dovezi științifice.

În cheia aceleiași dezamăgiri am interpretat un alt documentar pe care l-am văzut la Astra Fest: ”Playback” în regia Iuliei Rugină.

Este o poveste spusă cu nostalgie și umor, care îl are în centru pe Sorin Lupașcu, DJ-ul care în anii 80 și la începutul anilor 90 era vedeta discotecii Ring din Costinești.

Filmul începe în apartamentul lui Lupașcu, o casă arhiplină de casete, CD-uri, vinyluri, dosare, cărți și hârtii. Rafturi până în tavan care gem de scrisori de la fani, fișe și informații despre muzicieni, un fel de Wikipedia pe suport de hârtie, pe care Sorin Lupașcu o întocmise cu acribie și pasiune.

Luminează ecranul figura lui Lupașcu, umorul său, bonomia, calmul și accentul moldovenesc ce face deliciul unor replici din film. Asistăm la instalarea unei expoziții despre discotecile din anii 80, fredonăm piese pe care le știm pe de rost din adolescență și mergem și la Costinești, ca să constatăm dezamăgiți că n-a mai rămas mare lucru din stațiunea tineretului de odinioară. Peste tot paragină, gunoi, câini vagabonzi și pereți de placaj pe care cresc buruieni.

Deși tratează două subiecte foarte diferite, cred că între ”Arsenie. Viața de apoi” și ”Playback” există o legătură foarte subtilă: elementul comun este această dezamăgire care s-a așezat ca o peliculă de mâzgă peste tot ce înseamnă viața publică sau privată din România. Unii dintre noi privesc cu nostalgie la trecut pentru că sunt dezamăgiți de prezent și nu mai cred în viitor. Alții își amintesc entuziasmul pe care l-au simțit la Revoluție și visurile pe care le aveau atunci. Mi-a rămas în minte una dintre replicile lui Lupașcu: ”Doamne, ce prost am fost! Cum am crezut eu atunci că putem construi împreună o țară?”

La discotecă, în pelerinaj sau la mănăstire, personajul principal pare să fie dezamăgirea colectivă a celor care în 1989 au sperat că viața va fi altfel și care acum caută și așteaptă miracole, pentru că prezentul îi îngrozește, iar la viitor nu se pot gândi.

 

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

 

 

 

Teatru radiofonic la Radio Cluj – Marfa vie/ Prietenie în limita stocului disponibil
Cultural duminică, 19 aprilie 2026, 00:00

Teatru radiofonic la Radio Cluj – Marfa vie/ Prietenie în limita stocului disponibil

Duminică, 19 aprilie, de la ora 20.05, Radio Cluj și Teatrul Naţional Radiofonic prezintă piesa Marfa vie de Anton Pavlovici Cehov.  ...

Teatru radiofonic la Radio Cluj – Marfa vie/ Prietenie în limita stocului disponibil
Târgul de Carte Gaudeamus Radio România Cluj
Cultural vineri, 17 aprilie 2026, 13:06

Târgul de Carte Gaudeamus Radio România Cluj

Târgul de Carte Gaudeamus Radio România este organizat de postul public de radiodifuziune, prin echipa Gaudeamus și Radio România Cluj, cu...

Târgul de Carte Gaudeamus Radio România Cluj
O medalie și un concert de aur, pe scena filarmonicii clujene
Cultural joi, 16 aprilie 2026, 17:09

O medalie și un concert de aur, pe scena filarmonicii clujene

Singurul român care a câștigat medalia de aur la competiția internațională Ceaikovski cântă vineri seara, 17 aprilie, la Cluj, alături de...

O medalie și un concert de aur, pe scena filarmonicii clujene
Regizorul Vlad Massaci: ”Un text trăiește prin contextul social în care e montat”
Cultural miercuri, 15 aprilie 2026, 11:51

Regizorul Vlad Massaci: ”Un text trăiește prin contextul social în care e montat”

Vlad Massaci, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați regizori din teatrul românesc contemporan, montează pentru prima dată la Teatrul...

Regizorul Vlad Massaci: ”Un text trăiește prin contextul social în care e montat”