Prima pagină » Cultural » Un pariu cu timpul, niște pescăruși și un 10 perfect. A început TIFF.25!

Un pariu cu timpul, niște pescăruși și un 10 perfect. A început TIFF.25!

Peste 3000 de clujeni au venit la deschiderea Festivalului Internațional de Film Transilvania.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 iunie 2026, 10:34 / actualizat: 13 iunie 2026, 12:32

Acum 24 de ani aveam bănci tricolore și nu se vorbea prea mult despre schimbările climatice. Acum, în prima zi de TIFF, an de an vorbim invariabil despre vreme. La fel a fost și ieri. Ziua a început cu un cer amenințător și cu o ploaie destul de rece. Spre amiază norii s-au risipit, a ieșit soarele și doar vântul mai amintea de avertizările meteo de instabilitate atmosferică.

Cum sălile de cinema sunt cele mai bune refugii în caz de vreme rea, am intrat la un film. O coproducție Spania-Belgia, despre un arhitect peisagist care imaginează un parc în care te așezi pe o bancă și devii conștient de trecerea timpului privind cum curge nisipul prin niște clepsidre. Arhitectul Miguel o cunoaște pe Olga, de la care află despre un cântec de-al lui George Brassens, Îndrăgostiții de pe băncile publice. Nu erau bănci tricolore, filmul se numește Mereu iarnă.

La fel ca Miguel și Olga, care găsesc acea insulă însorită unde nu e niciodată iarnă, și cei peste 3000 de clujeni care au venit la deschiderea Festivalului Internațional de Film Transilvania au găsit în Piața Unirii totul pregătit pentru o seară memorabilă. Cer senin, ecranul uriaș instalat pentru proiecții și scaunele aliniate pentru a primi invitați de seamă. Pescărușii au survolat ca de obicei piața, vântul s-a domolit de tot și doar câteva avioane au bruiat când și cînd pentru câteva secunde discursurile celor care au urcat pe scenă. Câinii care și-au însoțit stăpânii la Gala de deschidere au asistat la eveniment surprinzător de cuminți.

Directorul artistic al Festivalului, Mihai Chirilov ne-a amintit data exactă trecută în certificatul de naștere al TIFF – 3 iunie 2002 – și primul film care s-a văzut atunci: Occident, regizat de Cristian Mungiu. L-a felicitat pentru cel de-al doilea Palme d’or câștigat recent la Cannes cu filmul Fjord, iar publicul a aplaudat. Mulțumiri a primit și regizorul Corneliu Porumboiu, care este de la bun început alături de TIFF și căruia anul acesta festivalul îi dedică o retrospectivă integrală a filmelor pe care le-a făcut de-a lungul timpului.

Primarul Emil Boc a fost întrebat dacă a fost la prima ediție a TIFF-ului. A mărturisit că nu a prins startul, însă este alături de festival încă din 2004, fiind convins că investiția în cultură este o investiție în libertate.

Cum au trecut deja 24 de ani? De la un început timid și un pariu care poate le-a părut multora inconștient și riscant, TIFF-ul a crescut constant și nimeni nu se mai îndoiește de puterea fantastică a filmelor de a aduce oamenii împreună.

Președintele festivalului, Tudor Giurgiu a vorbit despre forța echipei care muncește pentru ca totul să iasă perfect – sunt 300 de oameni care lucrează și 200 de voluntari – și și-a adus aminte că unul dintre argumentele care l-au făcut să facă TIFF-ul la Cluj era faptul că doi dintre cei mari mari actori ai României locuiesc în acest oraș: Dorel Vișan și Florin Piersic.

Amândoi au fost prezenți vineri seara la Gala de deschidere a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Alături de ei, multe glorii ale tenisului; i-am văzut pe covorul roșu pe Simona Halep, Virginia Ruzici, Horia Tecău, Ilie Năstase. Cinematografia românească și sportivii români ne-au adus mereu bucurie și multe motive de mândrie.

De altfel, cel mai așteptat moment al serii a avut legătură cu sportul. Chiar și dincolo de gardurile de protecție, nu aveai loc să arunci un ac în Piața Unirii, plină ochi de oameni care au venit să o vadă pe Nadia Comăneci. Frumoasă și elegantă, a împărțit zâmbete și s-a dus în public să îl îmbrățișeze pe Florin Piersic cu care a glumit spunând că nu a avut șansa să-l învețe un stând pe mîini.

Am văzut-o apoi într-un fragment de 20 de minute din documentarul Nadia, realizat de Tudor Giurgiu și care va fi gata anul viitor. Nu știam că era considerată bizară muzica pe care evolua echipa de gimnastică a României și că Nadia a folosit în 1975 cântecul Waterloo al trupei ABBA (lansată doar cu un an înainte!) ca fond sonor pentru un exercițiu în care a evoluat. Mă uitam cu emoție la acele imagini de arhivă care mi-au adus aminte că aveam și eu la începutul anilor 80 fundițe din acelea albe făcute dintr-un nailon încrețit pe care mi le prindeam cu elastic în păr. Nu m-am visat Nadia, ca multe fete de vîrsta mea, dar participam la ”campionate” de gimnastică la bătătorul de covoare din spatele blocului.

Se împlinesc 50 de ani de la primul 10 perfect din istoria gimnasticii și întâlnirea cu Nadia Comăneci la Gala de deschidere TIFF a fost una plină de bucurie și nostalgie. Avem nevoie de simboluri, iar Nadia este definiția perfectă a unui simbol pe care timpul nu îl poate altera.

A început TIFF.25, și se poate spune, fără a greși, că pariul cu timpul a fost câștigat!