Prima pagină » Reportaje » Regizorul Nae Caranfil: Sper ca în 2024 să încep producția unui nou film
Regizorul Nae Caranfil: Sper ca în 2024 să încep producția unui nou film
Nae Caranfil/Foto: Radio Cluj
S-au împlinit în luna mai 30 de ani de când filmul românesc ”E pericoloso sporgersi” avea premiera la Festivalul de la Cannes. Era primul lungmetraj scris și regizat de Nae Caranfil. Marcând aceste trei decenii de la lansare, filmul ”E pericoloso sporgersi” a fost relansat într-o versiune restaurată și rulează în prezent în cinematografe.
Foto: Nae Caranfil/Foto: Radio Cluj
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
16 iunie 2023, 10:44 / actualizat: 16 iunie 2023, 11:49
S-au împlinit în luna mai 30 de ani de când filmul românesc ”E pericoloso sporgersi” avea premiera la Festivalul de la Cannes. Era primul lungmetraj scris și regizat de Nae Caranfil. Marcând aceste trei decenii de la lansare, filmul ”E pericoloso sporgersi” a fost relansat într-o versiune restaurată și rulează în prezent în cinematografe.
După acest debut la Cannes, Nae Caranfil regizează ”Asfalt tango” în 1995, apoi ”Dolce far niente”, în 1998. Marele succes vine odată cu ”Filantropica”, lansat în 2002, pentru care primește premiul publicului la Festivalul Internțaional de Film de la Paris.
Cel mai recent film al său ”6,9 grade pe scara Richter” datează din 2016 și a deschis în același an Festivalul Internațional de Film Transilvania.
Prezent și anul acesta la TIFF, Nae Caranfil spune că se simte ca un fel de unchi al festivalului, dat fiind că a fost invitat la majoritatea edițiilor și că aici și-a prezentat aproape toate filmele.
Un interviu realizat de Doina Borgovan:
Doina Borgovan: Nae Caranfil, mă bucur să vă revăd la TIFF. Ne-am întâlnit în 2016, atunci când ați venit cu filmul ”6,9 pe scara Richter”, un film la care toată Piața Unirii a râs. De atunci a trecut o pandemie, avem și un război. Eram oare fericiți pe vremea aia și nu știam?
Nae Caranfil: Eu eram fericit pentru că prezentam ultimul meu film, cel mai recent la momentul respectiv. Orice nou film pe care îl termin și-l prezint în fața publicului e o victorie, după care sunt conștient că va urma traversarea deșertului, adică niște ani, probabil, în care voi căuta un alt subiect, voi scrie un alt scenariu și voi căuta o finanțare pentru un viitor film. Dar în momentul acela sigur că mă bucuram de prezent, trăiam clipa, nu aveam cum să previn, cum să mă gândesc că o pandemie și un război vor complica viața mea de cineast mai departe.
Doina Borgovan: Cât de tare s-a complicat viața dvs. din aceste două motive?
Nae Caranfil: Nu neapărat extrem de tare pentru că pandemia am folosit-o pentru a sta acasă și a scrie ceva ce sper să devină la un moment următorul meu film. Războiul, îl privesc ca spectator, de departe. Nu știu dacă nu cumva totuși, în mentalitatea colectivă, aceste două lucruri au schimbat câte ceva și n-aș putea să pun degetul să spun asta sau ailaltă, dar am sentimentul difuz că nici una, nici alta nu ne-a făcut bine.
Doina Borgovan: Între timp ați montat și la Teatrul Național din București o piesă de teatru. O piesă de teatru pe care din câte înțeleg tot dvs. ați scris-o.
Nae Caranfil: Da, este un text teatral care provine dintr-un scenariu de film imposibil, la care mi-e imposibil să mă gândesc în termeni realiști că l-aș putea face pentru că este un film care ar costa enorm, n-ar fi un film românesc, s-ar face cu echipe și cu actori la care n-aș avea acces neapărat eu, poate altcineva, da. Și atunci am zis că povestea merită totuși să fie spusă și hai să găsesc un mediu în care să o pot spune. Și am avut două posibilități: romanul sau spectacolul de teatru. Am ales-o pe cea de-a doua.
Doina Borgovan: Și cum v-ați simțit în calitate de regizor de teatru?
Nae Caranfil: Complicat de spus, pentru că eu am mai practicat teatru câțiva ani. Eram foarte tânăr, proaspăt absolvent al facultății, am pus în scenă câteva spectacole, iar de data asta într-o mașinărie infernală și uriașă cum e Teatrul Național, m-am simțit un pic înghițit de mecanism. Nu sunt în largul meu în momentul în care, de exemplu, nu simt concretul lucrurilor. În teatru trebuie să construiești zi de zi, puțin câte puțin, așteptând ca la un moment dat lucrurile să prindă o formă. În film, în fiecare zi, sunt momente câștigate, în film, în fiecare zi pleci acasă cu câteva momente care alea vor rămâne în film. În teatru trebuie să te gândești în perspectivă, peste multe săptămâni, la cum va arăta obiectul pe care îl ai în minte, pentru că la momentul în care repeți, el nu arată așa. Este o construcție, o schelărie, eu sunt mai degrabă un om nerăbdător să-și vadă visul împlinit, să-și vadă visul concretizat. Mai se întâmplă ceva în teatru și nu știu dacă în teatru, în general, dar în Teatru Național mi s-a părut că există și acest lucru care mi-e foarte greu să-l accept, și anume: un spectacol se degradează. După un anumit număr de reprezentanții, viziunea regizorului devine un obiect de istorie, ceea ce se întâmplă pe scenă începe să se schimbe și să difere din ce în ce mai mult de ceea ce se întâmpla la premieră și acest lucru uneori se spune că poate fi în favoarea spectacolului, că oamenii încep să crească spectacolul. În cazul acestui spectacol mi-e teamă că lucrurile nu au stat așa, dar asta s-a întâmplat și din foarte proasta programare a spectacolului, adică nu s-a putut face acea ritmicitate a programării care să dea posibilitatea actorilor să se simtă din ce în ce mai confortabil în rolurile lor, să devină a doua lor natură. Ori aceste distanțe enorme dintre o reprezentație și alta au făcut, au accentuat acest mecanism de degradare lentă dar sigură a spectacolului.
Doina Borgovan: Acum înțeleg mai bine de ce ați simțit nevoia să relansați E pericoloso sporgersi.
Nae Caranfil: Da, și din acest punct de vedere, dar nu numai pentru că E pericoloso sporgersi avut un destin extrem de ingrat. Filmul, practic, a rămas orfan și de mamă și de tată la sfârșitul anilor 90, pentru că companiile de producție și de distribuție care au fost la originea acestui film au dat faliment, iar filmul făcând parte din activele acestor companii, a rămas în posesia unor lichidatori judiciari care l-au pus pe tarabă, la vânzare. Cumpărătorii nu se înghesuiau, evident, pentru că e un film românesc greu de distribuit, greu de marchetat. Eforturile mele personale de a recupera acest film au fost întâmpinate cu… nu cu refuz, dar cu indiferență de către acești mandatar judiciari. Până când, în sfârșit, termenul legal al acestei dețineri juridice a filmului a expirat și am putut să mă bucur de posibilitatea de a repatria negativul filmului, de a reface, de a restaura tehnic filmul și de a-l relansa pe ecrane pentru public.
Doina Borgovan: Pentru un public cu 30 de ani mai matur.
Nae Caranfil: Sau pentru un public care nu exista încă la vremea respectivă, pentru un public ai căror părinți au fost în sală când s-a dat acel film și poate că acolo s-au și îndrăgostit și poate că acel copil sau acel tânăr din ziua de azi ar fi rodul unor părinți care au fost la E pericoloso sporgersi și s-au pupat în întuneric, în obscuritatea sălii de cinema.
Doina Borgovan: Și ce faceți la TIFF?
Nae Caranfil: Păi, am venit pentru că TIFF-ul face parte din plăcerile mele vinovate. Sunt invitat ca un fel de unchi, că părinte nu pot să fiu al TIFF-ului, dar un fel de unchi tot aș putea să fiu pentru că am fost prezent aproape la fiecare ediție și practic toate filmele pe care le-am realizat de când există TIFF-ul au fost văzute la TIFF.
Doina Borgovan: Un film când vedem, un nou film de Nae Caranfil?
Nae Caranfil: N-aș putea să spun și nici n-aș vrea să avansez termene. Intenția și speranța mea este că la începutul anului viitor să fiu până la gât în producția acestui următor film.
Doina Borgovan: Dacă pe lângă acest subiect pe care îl veți aborda, mai există un subiect care vă atrage și din care credeți că ați putea să scrieți un scenariu de film?
Nae Caranfil: Am mai multe, dar nu vi le destăinui nu că mi-ar fi frică că aș fi furat, dar din superstiția că a povesti un film înainte ca el să fie în producție, oficial în producție, este un lucru care poate provoca ne-realizarea lui, întârzierea acum mulți, mulți ani a producției lui.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
