Prima pagină » Reportaje » Gábor Csepregi, filozof: „Pentru a admira bogăția lumii, trebuie să ne oprim, să fim atenți”
Gábor Csepregi, filozof: „Pentru a admira bogăția lumii, trebuie să ne oprim, să fim atenți”
Gabor-Csepregi
Filosoful și cercetătorul Gábor Csepregi are, fără doar și poate, un parcurs suprinzător. Fost jucător de polo, părăsea Ungaria la vârsta de 18 ani, în 1968. Atunci traversa înot granița sloveno-italiană de astăzi și călătorea în Canada.
Foto: Gabor-Csepregi
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
9 aprilie 2023, 00:00 / actualizat: 9 aprilie 2023, 9:15
Filosoful și cercetătorul Gábor Csepregi are, fără doar și poate, un parcurs suprinzător. Fost jucător de polo, părăsea Ungaria la vârsta de 18 ani, în 1968. Atunci traversa înot granița sloveno-italiană de astăzi și călătorea în Canada.
A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice cu echipa de polo pe apă a Canadei în calitate de căpitan de echipă și, mai târziu, de antrenor național.
Între timp, a studiat teologia și a devenit doctor în filosofie în 1986. Între 1985 și 2010 a fost profesor, șef de catedră, vicepreședinte și rector la Colegiul Universitar Dominican din Ottawa. Din 2010 a fost vicepreședinte, iar între 2014 și 2019 rector la Université de Saint-Boniface din Winnipeg.
În toamna anului trecut a venit la Cluj, invitat fiind de Mathias Corvinus Collegium să susțină o prelegere despre cum putem vedea viața cu ochi diferiți.
Am avut bucuria să-l întâlnesc și să-l invit la o conversație revelatoare, exact pe acest subiect. Întâi de toate, l-am rugat să explice care e problema felului în care trăim astăzi:
Ei bine, cred că viața noastră se accelerează. Ne mișcăm mult mai repede. Acesta este unul dintre primele fenomene pe care aș dori să le menționez, precum și faptul că ducem o viață foarte obișnuită.
Așadar, nu acordăm atenție oamenilor și lucrurilor din jurul nostru. Devenim foarte familiarizați cu obiectele și ne îngustăm câmpul vizual; tindem să ignorăm bogăția și frumusețea mediului în care trăim.
A doua problemă este că tendința noastră este să considerăm oamenii în funcție de rolurile lor sociale, ceea ce este o abstractizare.
Noi privim imediat un individ prin lentile diferite. Oh, este doctor, oh, este actor, oh, ea este politician sau ministru. Dar dacă spun că cineva este o persoană pensionată sau o mamă, nu mai suntem atât de interesați.
Dar mulți oameni care nu au neapărat acest rol social foarte lăudat, ne pot oferi afecțiune, bogăție emoțională, înțelepciune și tendem să-i ignorăm.
Deci, tindem să judecăm oamenii și să ne raportăm la ei în funcție de o singură abstractizare, un singur element al unei realități complexe.
Pentru că oamenii sunt foarte complecși, trăiesc în atât de multe dimensiuni, dar noi alegem una și ne raportăm la ea.
Și asta poate duce la intoleranță, poate duce la violență, poate duce la ignoranță, poate duce la tensiuni majore. Deci, pentru a ne îmbogăți viața, pentru a ne raporta la oameni într-un mod mai armonios și mai prietenos, trebuie să luăm în considerare totalitatea, nu doar un singur element.
Rep. Obiceiurile și ritmul rapid al vieții ne amorțesc adesea simțurile – spunea poetul austriac Reiner Maria Rilke. Gábor Csepregi completează și duce ideea mai departe – ar trebui să încetinim puțin, să lăsăm deoparte internetul și telefonul mobil.
Pentru a contempla și a admira cu adevărat bogăția lumii, trebuie să ne oprim. Trebuie să ne punem întrebări, să examinăm detaliile. Trebuie să fim atenți.
A fi atent necesită timp. Pentru a avea o conversație serioasă, trebuie să ne facem timp.
Trebuie să zăbovim (îmi place cuvântul acesta), trebuie să prelungim momentele. Dar, din păcate, nu facem asta.
Ne grăbim și din păcate asta creează o viziune foarte îngustă. Iar internetul și utilizarea extensivă a telefoanelor mobile nu ajută.
Deoarece utilizarea unui telefon mobil accelerează și mai mult viața noastră. Vrem să obținem mai multe impresii, mai multe informații. Și din nou, tendința noastră este să fim superficiali în viața noastră.
L-am rugat pe interlocutorul meu să propună câteva schimbări, care să ne ajute să vedem lumea cu ochi diferiți. Surprinzător, filosoful ne îndeamnă să devenim… musafiri!
Sugestia mea este că trebuie să ne dăm un ordin să trăim în prezent, pentru a trăi o viață mai conștientă. Trebuie să spunem – acum o să trăiesc, o să rămân în prezent.
De asemenea, îi sfătuiesc pe oameni să se considere oaspeți. Oriunde merg, ar trebui să se considere oaspeți. Pentru că atunci când ești un oaspete undeva, ești mai respectuos, mai atent, îți iei timp, nu judeci în grabă.
Și a fi un oaspete este o atitudine diferită. Adopți o altă atitudine și ai grijă de lucruri.
Deci, sunt un oaspete aici, în Cluj și mă uit în jur. Fac câteva fotografii, dar observ și oamenii. Ascult conversațiile lor, cum vorbesc pe stradă, observ detaliile clădirilor.
Aș sfătui oamenii să fie mai atenți la prezent.
Rep: Doctorul în filosofie Gabor Csepregi, la cei 72 de ani împliniți, e realist, și conștient de faptul că nu suntem capabili cu toții să facem o schimbare radicală. Culmea e că unii dintre cei mai rigizi oameni sunt tocmai colegii săi din mediul academic. Dar nu sunt singurii…
Există oameni de afaceri care sunt mereu ocupați, se grăbesc la întâlniri. Politicienii – care sunt mereu ocupați, programul lor este extrem de dens și bogat; și, de asemenea, profesorii universitari.
Profesorii universitari văd realitatea prin intermediul cărților, teoriilor, abstracțiunilor, conceptelor și nu reușesc să vadă concretul. Ei trăiesc în lumi abstracte create de ei și nu văd existența concretă în care se pot afla.
În teorie, vor avansa idei grozave, dar în practică nu se potrivesc. Mulți dintre ei predică apa, dar beau vin.
Și unul dintre lucrurile la care profesorii universitari sunt foarte predispuși este că nu renunță la idei. Le păstrează. Sunt inflexibili.
Și uneori trebuie să scăpăm de concepte și să vedem realitatea din nou – fără concepte și să vedem ceva așa cum o face un copil.
Ar putea să ne pună pe gânduri următoarele cifre: în medie, un copil de 4 ani râde de 15 ori pe oră. Noi, oamenii mari – adulții – reușim să râdem de 15 ori pe parcursul unei zile întregi? Probabil că nu. Ce se întâmplă cu noi de-a lungul vieții? O temă bună de reflecție.
Rep: Apropo de copii, una dintre cărțile lui Gabor Csepregi – Attitudes of Play – vorbește despre cât de benefică poate fi atitudinea de joacă – pentru împlinirea și starea de bine în orice moment al existenței noastre. Joaca nu e – spune autorul – opusul seriozității. Dar felul jucăuș și relaxat de-a vedea lumea are avantaje vizibile, la care poate nici nu v-ați gândit.
Prima noastră grijă va fi de a avea grijă de mediu, de mediul nostru natural. Când suntem oaspeți, vom proteja acest mediu.
Al doilea beneficiu este că relațiile umane devin mult mai armonioase. Când vedem oamenii cu alți ochi, vom deveni mult mai amabili unii cu alții.
Cel de-al treilea beneficiu este că devenim mai creativi, iar al patrulea beneficiu – aș spune că ne îmbogățim viețile. Într-un cartier obișnuit, vedem miracole: un zâmbet al copilului, culoarea copacului, frumusețea unei ferestre, o formă a clădirii.
Găsim miracole în viața noastră.
Gábor Csepregi, într-o discuție cu Tiberiu Crișan, cel care l-a și fotografiat pentru acest interviu.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
