Ce mai citim: Recomandarea Bibliotecarului – Noaptea plec, noaptea mă-ntorc

Cartea despre care vorbim azi, conține multe sentimente: de dor, de nostalgie, de tristețe, de necaz, toate adunate într-un singur personaj, un om ce adună toată amărăciunea unui trai fără viitor: muncă, muncă și iar muncă, iar la final tristețea unui sfârșit în singurătate.

Articol editat de cristina.rusu, 16 octombrie 2022, 00:00 / actualizat: 16 octombrie 2022, 10:27

Chiar dacă titlul volumului conține de două ori cuvântul „noapte”, cartea este despre… o zi, despre ziua lui Pavel, un om muncitor, care își face datoria cu conștiinciozitate, așa cum și-a făcut-o întotdeauna, fie că e vorba despre munca pe câmp, acasă, cu familia sau cea de la serviciu, care îl poartă parcă de-o viață de la sat la oraș, într-o navetă căreia nu-i vede sfârșitul: noaptea pleacă de acasă, noaptea se întoarce.

Romanul urmărește o zi din viața lui Pavel, un navetist care se trezește cu dimineața-n cap pentru a prinde trenul care-l duce din satul lui până în Iași, unde lucrează în construcții. Omul se simte bătrân, obosit și bolnav, așa că trage să iasă la pensie anticipat. Problemele lui, așa cum i le organizează Lăzărescu de-a lungul romanului, printr-un amestec de realism satiric și de comedie neagră, vin în principal din două direcții: ruptura generațională față de ceilalți muncitori de pe șantier, mult mai tineri și birocrația în care-l aruncă încercările de a se pensiona. O a treia direcție ar fi criza de comunicare în care Pavel se află cu propria familie – soția neglijată care îl așteaptă acasă și cei doi copii.

Pavel are o rutină de care nu s-a plictisit, pentru că are datoria lucrului bine făcut înrădăcinată în sufletul său: se trezește în pragul nopții, merge în oraș să muncească pe șantier, ia salariul, iar pe seară reia drumul spre casă. În ultima perioadă, rutina a început să sufere mici fisuri: unul dintre colegi, mai tânăr și mai rebel, îi face zile fripte, așa că încearcă să găsească soluții de evadare: ba merge la Casa de pensii pentru a găsi o oportunitate de a se pensiona, ba merge la băiatul său, afacerist de succes, pentru a-l chema pe șantier să facă impresie bună.

Dincolo de aceste probleme, este vorba despre felul în care oamenii simpli se raportează la această schimbare tot mai rapidă a lumii în care trăiesc, în care tehnologia te acaparează și cursul lin și bine cunoscut al vieții se tulbură, nimic nu mai e simplu, totul este grăbit și oamenii nu  mai stau la o vorbă liniștită, ca pe vremuri. Pavel este un țăran isteț, care caută să înțeleagă vremurile în care se află, tot mai complexe, mai pline de ciudățenii, mai lipsite cumva de umanitate.

Aparent, este un roman ușor, ce se citește repede, așa cum trec, fără număr, zilele de muncă ale lui Pavel. Dar ziua obișnuită pe care o parcurgem alături de personajul principal ne ajută să înțelegem mai bine o întreagă lume. Lumea oamenilor care trec zilnic pe lângă noi, alături de care facem naveta, persoanele pe care le judecăm prea repede și ne despărțim prea ușor, oamenii obișnuiți, care muncesc zi de zi, dar care așteaptă cu nerăbdare prima zi de odihnă din viața lor.

E greu să-i înțelegem cu adevărat pe acești oameni, nu vorbim cu ei, nu le aflăm suferințele și tristețile. Pavel este, la rândul său, măcinat de gânduri, griji și probleme, de lucrurile pe care le-a lăsat acasă, în gospodărie, și de cele pe care le va lăsa în urmă la serviciu. Inteligența și umorul fac casă bună, în cazul său, cu monotonia și tristețea unui viitor incert și plin de frici.

Florin Lăzărescu găsește aici rezolvarea unui exercițiu complicat: atent observator, preia din experiențele proprii o parte din realitate și ne-o înfățișează, prin intermediul personajului principal. Și o surprinde perfect, cu toate complexitățile ei, așa cum surprinde perfect această lume aparent simplă, dar, de fapt, plină de sens și de viață.

Personajele lui au umorul savuros al conversațiilor nestudiate de la colț de stradă și candoarea imposibil de contrafăcut a oamenilor simpli. Această carte este capabilă să te scoată din realitate doar ca să te reîntoarcă înapoi în ea și să te facă să te miri de parcă abia acum o afli prima dată. Și să râzi în hohote, de unul singur.

E și o carte despre toți cei care au făcut și vor face mereu lucrurile cum trebuie în țara asta, despre cei care au plecat de acasă “să muncească la străini”, dar s-au întors acasă și despre cei care nu pot pleca. O carte despre copii care nu-și mai înțeleg părinții și viceversa, dar care compensează golul de sens cu iubire. O carte despre un război niciodată început cu tehnologia, deci despre o capitulare inevitabilă în fața ei și despre tot ce pierzi fără voie și putință de a te împotrivi. O carte despre simplitatea aproape pierdută a vieții. Cartea lui Florin Lăzărescu se găsește la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj.

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.