Prima pagină » Cultural » Lagărele morții de la Auschwitz, o culme a răutății omului împotriva semenilor săi [AUDIO]

Lagărele morții de la Auschwitz, o culme a răutății omului împotriva semenilor săi [AUDIO]

În 27 ianuarie 1945, trupele sovietice aflate în ofensivă în sudul Poloniei, aproape de graniţa cu Cehoslovacia, au descoperit complexul de lagăre de la Auschwitz. Era o creaţie făcută pentru a extermina duşmanii ideologiei naziste şi, pe de altă parte, pentru a-i pune la muncă forţată pe cei care încă nu erau omorâţi. În acel complex de lagăre au murit între 1.1 şi 1.6 milioane de persoane, o culme a răutăţii omului împotriva semenilor săi.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 28 ianuarie 2022, 10:55 / actualizat: 31 ianuarie 2022, 10:44

Lucia Horea: Au murit şi rromi, şi homosexuali; persoane cu handicap fizic şi mintal, martori ai lui Iehova sau membri ai masoneriei; multe categorii sociale, care erau considerate periculoase pentru ideologia nazistă. Evreii au constituit însă ţinta prioritară în ceea ce priveşte exterminarea, pentru că erau consideraţi periculoşi pentru economie. În anii ’30, economia germană era la pământ. Ca şi în ziua de astăzi, când oamenii îşi văd economiile ameninţate de inflaţia galopantă, când au grija reală a zilei de mâine, este foarte uşor să te orientezi înspre soluţiile naţionaliste, care-ţi promit că vor rezolva toate problemele. A fost foarte scurt drumul de la a considera că poate Hitler are ceva de spus şi până la a-l vota în masă.

Dan Horea: Nu se poate spune că oamenii nu ştiau ce va face Hitler, ajunge să citeşti Mein Kampf.

Lucia Horea: Mai mult decât atât: zvonurile circulau, cu siguranţă ştiau ce se întâmplă în lagărele de pe lângă localităţile în care stăteau. Iar Occidentului efectiv nu i-a păsat de amploarea atrocităţilor: America a refuzat să primească vapoare cu evrei la New York; Marea Britanie a primit o singură dată 10 mii de copii, care au fost crescuţi în familii de englezi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dan Horea: Fabricile morţii au fost alimentate din toată Europa; iar în 1944 inclusiv din Transilvania, de unde au fost expediaţi în jur de 200 de mii de evrei. Cum s-a ajuns la expulzare?

Lucia Horea: Şi până atunci, destul de mulţi evrei erau trimişi în detaşamente de muncă silnică. S-a ajuns în acest punct pentru că guvernul, care fusese condus până atunci de Miklós Horthy, a fost înlocuit de Sztójay Döme, o marionetă a naziştilor. La exterminarea propriu-zisă a evreilor s-a ajuns destul de târziu în ce priveşte marele plan al naziştilor, pentru că iniţial aveau de gând să-i deporteze în Madagascar, unde să se stabilească statul Israel. S-a văzut şi în cruzimea metodelor: au hotărât să treacă la gazări, o metodă mai ieftină şi mai eficientă. În Transilvania, întâi au fost ghetoizaţi: lagărul din Cluj a fost localizat în actualul cartier Iris, în incinta unei foste fabrici de cărămidă; unde majoritatea erau sub cerul liber, pentru că nu erau barăci construite pentru toată lumea. Nici apă nu au avut în primele zile, până nu s-a adus cu cisterna de la pompieri. Circulau zvonuri cum că evreii sunt duşi undeva şi sunt omorâţi, dar nu credeau. Li s-a spus să-şi facă un bagaj cu 2 rânduri de haine, cu mâncare pentru câteva zile; că nu au voie să ia cu ei bani sau bijuterii, fotografii sau acte. Asta a fost în toată Transilvania; de fapt brutalitatea de care au dat dovadă jandarmii maghiari i-a şocat pe unii dintre ofiţerii nazişti.

Dan Horea: Asta spunea Himmler: că inamicul trebuie ucis, nu torturat; pentru că tortura presupune implicare emoţională, iar un adevărat SS-ist nu se emoţionează. Exact acelaşi lucru s-a întâmplat în timpul pogromurilor din Ucraina, când soldaţii SS plecau din zonele în care ucrainienii torturau evrei, ruşi şi alte etnii. Aşadar au fost mai multe puncte de colectare; au fost transportaţi toţi la Auschwitz?

Lucia Horea: Au fost transportaţi şi la Dachau. Unii au ajuns la Auschwitz, de acolo au fost trimişi la fabrici de muniţie sau de cosmetice. Au murit mulţi în timpul transportului. Într-un singur vagon de vite în care erau transportaţi evreii ajungeau să fie şi 80 de persoane; iar un vagon de vite nu se poate spune că are ferestre, ci nişte fante în partea superioară. Căldura era mare, iar găleata de apă se golea repede: mulţi oameni în vârstă şi copii nu au rezistat. Când se opreau în staţii să ia apă, mai scăpau şi de cadavre.

Dan Horea: Ce s-a întâmplat cu proprietăţile lor, rămase aici?

Lucia Horea: Au ajuns în proprietatea autorităţilor maghiare. Unele au fost vândute la licitaţie, altele au ajuns în proprietatea diverselor personalităţi publice din zonă. Foarte puţini evrei au reuşit să-şi mai recupereze bunurile după Holocaust. Mulţi au rămas singurii supravieţuitori dintr-o familie evreiască extinsă.

Dan Horea: Înţeleg că muzeul de pe lângă Universitatea Babeş-Bolyai a fost creat în nişte condiţii aparte: este o creaţie neevreiască acest muzeu.

Lucia Horea: Personalul care s-a ocupat de organizarea şi structurarea lui nu este de origine evreiască, ceea ce într-adevăr este ceva neobişnuit în muzeografia care abordează tema Holocaustului. Am dorit să facem cunoscut pentru publicul tânăr ceea ce s-a întâmplat aici, cine s-a făcut vinovat în realitate, ca să ştie ce înseamnă antisemitismul, atât direct cât şi subtil. Eu personal nu am studiat Holocaustul nici în liceu, nici în gimnaziu la ora de istorie. Ni s-a predat despre Ion Antonescu, dar nu despre ce s-a întâmplat aici.

Dan Horea: Antisemitism există de foarte multe secole; de ce?

Lucia Horea: Cultura evreiască nu le-a permis să se integreze în mod absolut în societatea gazdă. Aveau anumite norme de igienă alimentară, aveau alte sărbători, alt mod de a trăi. Oamenii se tem de ceea ce nu cunosc. Şi pentru că au pus preţ pe instruire, pentru că s-au descurcat din punct de vedere economic, a venit un moment în care acordau credite chiar şi nobililor. În secolul 15, în Spania, familia regală ajunsese să aibă atâtea datorii către evrei încât i-au expulzat în totalitate. Chiar şi în comunităţile româneşti, de multe ori evreul o ducea ceva mai bine decât media. Aşadar pe lângă teama de necunoscut, invidia e ceea ce a stat la baza antisemitismului.