În 1938, pentru câteva ore, americanii au fost convinşi că marţienii au invadat Terra. Ştiri simulate întrerupte de reclame, vocea regizorului programului – prezentat ca directorul Mercury Theater – şi invitaţi speciali au fost ingredientele a ceea ce era de fapt doar o dramatizare radiofonică, luată drept realitate. Autorul programului a fost Orson Welles:
În 1938, pentru câteva ore, americanii au fost convinşi că marţienii au invadat Terra. Ştiri simulate întrerupte de reclame, vocea regizorului programului – prezentat ca directorul Mercury Theater – şi invitaţi speciali au fost ingredientele a ceea ce era de fapt doar o dramatizare radiofonică, luată drept realitate. Autorul programului a fost Orson Welles:
George Orson Welles s-a născut în Wisconsin în 1915. Mama lui, care întreţinea practic familia cântând la pian la conferinţe, a murit de hepatită pe când copilul nu împlinise 9 ani. Tatăl său făcuse ceva avere dezvoltând un nou far pentru biciclete, dar a devenit alcoolic şi a încetat să mai lucreze. După moartea mamei Orson Welles şi tatăl său au trăit laolaltă (şi mai mult pe drumuri), timp în care mulţi se întrebau cine pe cine îngrijeşte de fapt. A fost înscris la colegiul Todd pentru băieţi din Illinois, o experienţă care s-a dovedit a fi de nepreţuit: în sfârşit a putut să se concentreze pe lucrurile care îl interesau, imaginând şi punând în scenă experimente teatrale. În afară de teatru, radioul şcolii îi stătea la dispoziţie. Ar fi primit o bursă la Harvard, dar Welles nu putea să stea locului: la 16 ani era într-un fel de turneu prin Irlanda, călătorind cu o căruţă trasă de măgari, desenând tot ce i se părea interesant şi încercând să se angajeze la un teatru.
În 1934 Welles era angajat la un teatru din Woodstock, când a obţinut primul său job ca om de radio cu ajutorul unuia din colegii săi actori. Cam tot pe atunci a făcut primul său film: un scurtmetraj de 8 minute, filmat la staţia de pompieri din localitate. În acei ani exista în America un program guvernamental, Federal Theatre Project, prin care erau finanţaţi actori şi alţi performeri live. Un director de teatru din New York l-a invitat pe Welles să se alăture unei echipe finanţate prin acest proiect; totuşi Welles îşi redirecţiona o parte din veniturile din radio pentru a pune în scenă propriile producţii. „Eram departe de a fi fără un loc de muncă; de fapt eram atâta de angajat că abia mai puteam să dorm”, a povestit mai târziu acesta. Una din producţiile născute în urma finanţării federale a primit numele de Woodoo Macbet, pentru că Welles a decis să mute acţiunea într-o versiune ficţionalizată a Haiti-ului, cu vrăjitoria scoţiană înlocuită de woodoo. La 22 de ani şi-a fondat propria companie, Mercury Theatre, devenind astfel cel mai tânăr manager de teatru de pe Broadway. Creativitatea lui atrăgea atenţia: când asista la o piesă regizată de Welles, spectatorul avea parte doar de surprize, de la adaptarea textului şi până la experimentele cu sunet şi lumini. Îşi continua însă şi munca la diverse staţii de radio, lucrând ca actor, scenarist, regizor şi producător, având atâtea angajamente încât abia de apuca să-şi citească odată replicile înainte de a fi on air. În 1936 a făcut o adaptare după Hamlet pentru CBS Radio, iar anul următor Mutual Network l-a însărcinat să facă un serial radiofonic după Mizerabilii. Cele două preocupări nu se excludeau, ba din contră: în 1937 Mercury Theatre a primit propriul segment radiofonic, rezultatul cel mai cunoscut fiind Războiul lumilor, o adaptare după romanul lui H.G. Wells. Dramatizarea a creat confuzie printre ascultătorii care au pierdut introducerea şi nu au înţeles că ar fi vorba de o ficţiune, deşi amploarea acestei confuzii s-ar putea să fi fost un pic exagerată, îmbogăţind legenda lui Orson Welles.
Faima crescândă a adus oferte de la Hollywood, cărora independentul Welles le-a rezistat iniţial. I s-a propus până la urmă ceva ce nu putea refuza: să se ocupe el de câteva filme de la un capăt la altul, să aibă control inclusiv asupra montajului final, fără să fie bătut la cap cu chestiuni financiare. Aşa s-a născut Citizen Kane: un titlu cu o difuzare limitată, ciudat de boicotat de presa de la Hollywood, dar care a strâns nominalizări la Oscar în 9 categorii. În 1941 Welles, asemeni altor artişti precum Walt Disney sau Bing Crosby, a fost implicat într-un program de diplomaţie culturală în America Latină, ceea ce i-a dat ocazia să viziteze ţări precum Brazilia, Argentina, Uruguay şi Guatemala; totuşi înrolat efectiv nu a fost, pentru că s-a considerat că e inapt fizic pentru serviciul militar. A continuat de asemenea să producă emisiuni radio de tip – am putea spune – propagandă de război, care au fost traduse în spaniolă şi portugheză şi difuzate internaţional.
Orson Welles se adapta repede cerinţelor pentru diversele medii de entertainment, nu e de mirare aşadar că şi-a găsit locul în televiziune după război. În 1955 îl regăsim în Marea Britanie, la BBC, cu o serie de emisiuni de 15 minute în care povestea în faţa camerei – ilustrând cu propriile desene – despre experienţele sale din teatru şi film, deşi rămânea destul spaţiu pentru comentariile editoriale. În episodul 3 de pildă Welles vorbeşte despre abuzurile poliţiei într-un stat în care autorităţile îşi arogă mai multă putere decât au dreptul, exemplificând cu cazul unui veteran de culoare din Statele Unite, dat jos din autobuz şi omorât în bătaie de un poliţist. Era de asemeni invitat frecvent la talk show-uri, iar în 1972, când a fost propus un documentar după Şocul viitorului de Alvin Toffler, Wells a fost naratorul. În 9 octombrie 1985 a luat parte la ceea ce s-a dovedit a fi ultimul său interviu: o retrospectivă nostalgică, legată de apariţia biografiei sale. A suferit un infarct şi a murit în ziua următoare, în 10 octombrie 1985.
Andrea Nagy
Foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.