Ce mai citim: Jurnalul unui librar, sau viața nebănuită a cărților tipărite
Cât de multe spun despre noi bibliotecile pe care le avem, cărțile pe care le cumpărăm și le citim? Este una dintre întrebările formulate foarte des în ”Jurnalul unui librar” de Shaun Bythell, carte apărută în foarte tânăra colecție de literatură Anansi Fiction, a Grupului Editorial Trei, cu o traducere semnată de Mihaela Buruiană.
Din anul 2001, Shaun Bythell este patronul celui mai mare anticariat din Scoția, situat în orășelul Wigtown. Din 2010 a deschis o pagină de Facebook în care ironizează comportamentul clienților care vin în librăria sa. Pagina are în prezent peste 33.000 de urmăritori pe rețeaua de socializare. Așa s-a născut și ideea acestui jurnal, ținut cu meticulozitate vreme de un an.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 iunie 2021, 00:00 / actualizat: 6 iunie 2021, 9:29
Shaun are 44 de ani, o angajată cu jumătate de normă cu care se ceartă permanent, o pisică neagră pe nume Capitan, o dubiță cu care cară cărți și un anticariat pe care încearcă să îl țină pe linia de plutire. Iar în ziua de azi când se citește tot mai puțin, iar presiunea asupra cărții tipărite e tot mai mare, acest lucru nu e o misiune deloc ușoară. Mai ales dacă trebuie să te lupți cu giganți ca Amazon, care îți livrează orice carte, în orice colț din lume doar apășând pe un buton. Și plătind electronic prețul pe care tot Amazon îl stabilește, fără să aibă concurență sau vreo autoritate care să-l ia la rost.
Disperarea pe care o simte Shaun când vede că volumele tipărite pierd teren în fața cărților electronice îl împinge la tot felul de gesturi excentrice: împușcă un dispozitiv electronic, apoi îl înrămează și îl atârnă pe peretele librăriei.
Scrisă sub forma unui jurnal, cartea păstrează voit un ton eliptic, lipsit de înflorituri și laconic. Nu trage concluzii și nu emite judecăți. Povestește monoton fiecare zi în librărie. Dar toate aceste mici detalii compun o lume vie, plină de duioșie, dragoste și căldură. Shaun Bythell ține cu tot dinadinsul să ne convingă că e un mizatrop. Doar că nu mizantropie răzbate din însemnările sale. Dincolo de tonul acru și voit distant, simți sufletul cald al omului care iubește cărțile, meseria și chiar și oamenii. Inclusiv pe cei enervanți, care pun mii de întrebări prostești la intrarea în librărie sau care răscolesc printre rafturi și nu cumpără nimic. Din loc în loc apar și însemnări care vorbesc despre păsări, flori, apusuri de soare sau pisici rătăcite.
Shaun pare hotărât să salveze cât mai multe biblioteci, așa că merge acolo unde este chemat, ca să recupereze volume vechi pe care să găzduiască apoi la el în anticariat. Iar aceasta este probabil una dintre cele mai emoționante părți ale Jurnalului unui librar. Această cruciadă care să ofere cărților șansa la o nouă viață într-o altă bibliotecă, la un alt proprietar.
Este probabil una dintre cele mai amuzante cărți pe care le-am citit în ultima vreme, plină de umor, căldură și sensibilitate.
Am rămas cu foarte multe după Jurnalul unui librar. În primul rînd, cu o listă lungă de lecturi recomandate de autor. Apoi, cu dorința de a merge cât mai curând într-o librărie și cu intenția de a vizita cândva Scoția. Și mi-am promis să nu renunț niciodată la cărțile tipărite, pe care să le cumpăr personal din librării și anticariate.
Doina Borgovan
Foto: Facebook Editura Trei
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
