Împăraţilor le place să creadă că imperiul la a cărui construcţie au pus umărul va fi în picioare peste o mie de ani. Totuşi rămâne undeva, într-un colţ al minţii, o întrebare sâcâitoare: de unde ştii, dacă nu vei fi acolo? Pentru că în fond, cei mai mulţi conducători nu au încredere în ce va urma după ei, nici măcar dacă ţara urmează să fie condusă de descendenţii lor: ştiu ei mai bine că ei sunt cei grozavi, unici, care ar trebui să conducă imperiul în următorul mileniu. A existat un împărat chinez atât de preocupat de această problemă încât şi-a dedicat viaţa căutării elixirului nemuririi:
Foto: Qinshihuang
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
22 mai 2021, 18:00 / actualizat: 22 mai 2021, 19:25
Împăraţilor le place să creadă că imperiul la a cărui construcţie au pus umărul va fi în picioare peste o mie de ani. Totuşi rămâne undeva, într-un colţ al minţii, o întrebare sâcâitoare: de unde ştii, dacă nu vei fi acolo? Pentru că în fond, cei mai mulţi conducători nu au încredere în ce va urma după ei, nici măcar dacă ţara urmează să fie condusă de descendenţii lor: ştiu ei mai bine că ei sunt cei grozavi, unici, care ar trebui să conducă imperiul în următorul mileniu. A existat un împărat chinez atât de preocupat de această problemă încât şi-a dedicat viaţa căutării elixirului nemuririi:
Qin Shi Huang Di avea 13 ani când tatăl său a murit, iar el a devenit rege al statului Qin. Iniţial treburile ţării erau gestionate de mama lui şi de un regent, dar tânărul a preluat repede conducerea de facto exilându-i pe amândoi. A reformat economia, o direcţie care i-a adus o bază stabilă pentru a-şi finanţa o armată puternică. Cu 2400 de ani în urmă a început o serie de campanii prin care a cucerit ţările învecinate şi le-a adunat într-un imperiu, pe teritoriul Chinei de astăzi.
Imperiul a fost împărţit în 36 de provincii, conduse de guvernatori şi comandanţi. Aristocraţii din statele cucerite erau invitaţi să se mute în capitală, ceea ce-i permitea împăratului să-i ţină sub control. Armele au fost confiscate şi distruse, s-au ridicat forturi, iar la nord, unde atacurile barbarilor erau cele mai supărătoare, a început construcţia marelui zid chinezesc. S-au emis bani noi şi s-a trecut la uniformizarea sistemului de scriere, dar Qin Shi Huang Di nu era prea plăcut cu opozanţii lui: în jur de 500 de intelectuali au fost executaţi sau îngropaţi de vii, iar cărţile lor au fost arse, multe opere clasice dispărând atunci pentru veşnicie.
Împăratul era terorizat de posibilitatea de a fi atacat. Avea şi motive: de 6 ori au avut loc atentate la viaţa lui. Dormea în fiecare noapte în altă parte, iar palatul era împânzit de coridoare secrete. Era foarte superstiţios şi făcea sacrificii dese pentru spirite. Şi-a pus în gând să devină nemuritor şi s-a înconjurat de magicieni, care au primit rolul de a căuta elixirul vieţii veşnice. Trimitea expediţii pe mare ori de câte ori auzea că undeva ar trăi nemuritori şi era dispus să consume orice leac care prezenta vreo speranţă, fie din plante medicinale, fie, în mod regulat, dintr-o substanţă bazată pe sulfură de mercur. Ne putem imagina rezultatul: substanţa toxică i s-a acumulat în organism, cauzându-i în final moartea lui Qin Shi Huang Di cel obsedat de nemurire.
Împăratul s-a asigurat însă şi pentru posibilitatea înspăimântătoare de a ajunge pe lumea cealaltă. A dispus construirea unui mausoleu uriaş din care face parte armata soldaţilor din teracotă, descoperită în 1974. În 2007, în adâncurile mauzoleului a fost găsită camera care conţine probabil rămăşiţele pământeşti ale lui Qin Shi Huang Di; totuşi cercetătorii au hotărât să mai aştepte vreo 20-30 de ani până la deschiderea ei, până când tehnologia se dezvolta într-atât încât explorarea nu va aduce distrugerea artefactelor.
Sursă: NLC.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
