Prima transmisie de radiodifuziune românească a avut loc în 1 noiembrie 1928. S-a schimbat mult tehnologia în aceşti 92 de ani care au trecut: radioul a trebuit mereu să-şi lepede pielea veche şi să se adapteze, pentru că tehnologia nu vine fără o schimbare a mentalităţii, a obiceiurilor de consum media. Astăzi, când podcastul înlocuieşte emisiunile de analiză, iar serviciile de streaming oferă playlisturi muzicale personalizate, poate că ne aflăm în faţa celei mai mari schimbări de până acum.
Foto: Foto: Victoria Borodinova, de la Pexels
Articol editat de cristina.rusu,
1 noiembrie 2020, 06:00 / actualizat: 1 noiembrie 2020, 8:33
Prima transmisie de radiodifuziune românească a avut loc în 1 noiembrie 1928. S-a schimbat mult tehnologia în aceşti 92 de ani care au trecut: radioul a trebuit mereu să-şi lepede pielea veche şi să se adapteze, pentru că tehnologia nu vine fără o schimbare a mentalităţii, a obiceiurilor de consum media. Astăzi, când podcastul înlocuieşte emisiunile de analiză, iar serviciile de streaming oferă playlisturi muzicale personalizate, poate că ne aflăm în faţa celei mai mari schimbări de până acum.
Despre perspectivele radioului am stat de vorbă cu Bogdan Roşca, manager Radio România Cluj:
Andrea Nagy: Studenţilor la jurnalism li se spune că radioul este prima cale prin care informaţia ajunge la public. Cât de adevărat ţi se pare acest lucru astăzi?
Bogdan Roşca: Din ceea ce constată oricine care face o analiză a pieţei media, online-ul este mult mai rapid. Sigur că în vremurile anterioare, când vorbeam doar de media tradiţională (presă scrisă, televiziune şi radio), era mult mai rapidă comunicarea informaţiei pe radio, dacă ne gândim la simplul fapt că un jurnalist putea, printr-un telefon, să intre în direct pe postul de radio şi să anunţe informaţia respectivă. Pe când presa scrisă trebuia să aştepte până a doua zi să tipărească fizic ziarul, să-l distribuie ş.a.m.d. Televiziunea venea oarecum pe locul II: trebuiau să ajungă cadrele filmate la faţa locului în studio, ceea ce însemna un decalaj de 2-3 ore. Acum însă online-ul ne-a cam mâncat pe toţi. Acolo comunicarea este absolut instantanee, gândeşte-te doar că poţi să faci un live pe Facebook, pe Periscope sau pe Twitter exact de la faţa locului.
Andrea Nagy: Şi atunci de unde trebuie să începem să ne adaptăm?
Bogdan Roşca: Întrebarea a iscat multe discuţii în domeniu. În primul rând, ce vrea să fie radioul în online? Vrea să fie un radio sau vrea să fie un furnizor de informaţii? Din experienţa mea, dacă radioul intră într-o luptă directă cu agregatoarele de ştiri, cu portalurile care adună informaţiile din foarte multe surse, e o greşeală. Niciun post de radio, chiar şi cu acoperire naţională, nu poate avea acces la atâtea evenimente deodată şi la atâtea surse. Cred că radioul trebuie să rămână radio şi în online: să promoveze emisiunile pe care le face – unicitatea acestora -, să promoveze vedetele pe care le are şi, de ce nu, să încerce să ofere acea componentă de radio on demand, în sensul punerii la dispoziţia ascultătorilor a unei arhive de emisiuni care pot să fie ascultate şi ulterior. Adică să nu mai depinzi, dacă vrei să asculţi un show preferat sau un interviu, de momentul de difuzare on air, ci să îl poţi asculta la orice oră. Aici ne apropiem foarte mult de ceea ce înseamnă podcasting.
Andrea Nagy: Când vine vorba de lectură, există acei purişti care consideră că, transpunând cărţile într-un format digital, experienţa lecturii pierde ceva. Cât de mult va pierde radioul prin această adaptare? Ori o anumită pierdere e inevitabilă?
Bogdan Roşca: Cred că pierderea este inevitabilă, nu ne putem opune schimbării. E ca atunci când radioul funcţiona pe lămpi şi ca să asculţi o emisiune trebuia să îl porneşti cu câteva minute înainte, să se încălzească. A trecut la tranzistori, cu care suna deja mult mai bine. S-a trecut de la frecvenţa AM la FM, iar de la FM s-a trecut la emisia prin satelit; şi acum se discută de Digital Audio (DAB). Lucrurile acestea se întâmplă şi vin peste noi, nu ne putem feri. Cred că e o greşeală să ignori schimbarea şi mai apoi să i te opui. E un trend ce ţine de dezvoltarea tehnologiilor: acum vorbim de ieftinirea soluţiilor de broadcasting, de o piaţă pe care oricine cu un computer bun şi cu un soft de playlist poate să-şi deschidă un post de radio online. Nu cred că e înţeleaptă atitudinea în care să vrem să rămânem purişti. Sigur că pentru o anumită grupă de vârstă radioul nu poate fi conceput altfel decât cu un aparat situat în general în bucătărie, căruia îi dăm drumul dimineaţa, când ne bem cafeaua. Dar şi partea aceasta a intrat în declin: deja lumea dă mai mult drumul la televizor şi urmăreşte un program matinal ori canale de ştiri.
Andrea Nagy: Este mereu periculos să facem previziuni pe termen lung, totuşi hai să facem acest exerciţiu: cum crezi că va arăta radioul peste 20 de ani?
Bogdan Roşca: La cum evoluează tehnologia, nici nu ştiu dacă nu vom avea cu totul alte modalităţi de recepţie. Lumea a început să consume tot mai mult audio on demand, pe nişte canale care sunt ieftine şi uşor de accesat. Şi atunci radioul intră în conflict cu doi competitori mari: cu cei care fac streaming de muzică (Spotify şi Apple Music), unde fiecare îşi poate face propriul feed muzical în funcţie de preferinţele sale şi nu mai depinde de un DJ care să curatorieze un playlist de radio; şi în al doilea rând podcastul vorbit, accesibil iarăşi pe foarte multe platforme. Podcastul poate oferi o introspecţie, mai multe detalii despre un subiect care te interesează din orice domeniu, fie că eşti un specialist care vrea să se perfecţioneze, fie că ai o curiozitate, fie că pur şi simplu vrei să te dezvolţi. Acolo e loc de discuţii detaliate şi nişate, ceea ce nu poţi face întotdeauna pe radio.
Şi atunci vine întrebarea: dacă muzica este luată de aceste canale, dacă emisiunile de analiză sunt luate de podcasting, ce-i mai rămâne radioului? Îi rămâne informaţia şi credibilitatea. Jurnalele de ştiri de radio şi informaţia livrată ca actualitate pe radio rămân printre alternativele cele mai sănătoase şi mai credibile în acest moment. Lumea va rămâne să asculte radio pentru credibilitate şi pentru faptul că oferă informaţii la zi. O va mai face pentru că oamenii au nevoie de un companion, de o faţă mai umană a ceea ce ascultă, de o persoană care să-i facă să zâmbească şi care să fie în acord cu starea lor din fiecare moment al zilei.
