Prima pagină » Reportaje » S-a născut la Cluj dar a ales o meserie în vârf de munte [AUDIO]

S-a născut la Cluj dar a ales o meserie în vârf de munte [AUDIO]

Există meserii care nu sunt făcute pentru oricine. Majoritatea dintre noi ne dorim un loc de muncă plăcut, în care să avem, dacă se poate, confort și condiții decente de muncă. Există însă și excepții.

Articol editat de cristina.rusu, 2 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 2 noiembrie 2019, 8:18

Deși s-a născut la Cluj și are doar 23 de ani, Andrei Pletea a decis că vrea să lucreze în vârful muntelui. Așa încât, de 2 ani este tehnician meteorolog la stația de pe Vârful Vlădeasa, situată la peste 1800 de metri.

Ce l-a facut să aleagă această meserie deloc ușoară, aflați din interviul realizat de Dan Izvoreanu, cu Andrei:

Dan Izvoreanu: Când ai decis să devii meteorolog?

Andrei Pletea: Sincer, nu m-am gândit niciodată la meseria aceasta! Ţin minte că atunci când eram în liceu, ţineam neapărat să fac ceva ce-mi place. În prima fază m-am apucat de fotografie şi pot să zic că mi-a mers destul de bine o perioadă, până când am început să înţeleg că devine monoton. Urma să decid la ce facultate dau, la vremea respectivă eram la un liceu de arte plastice. M-am tot uitat, ziceam că oricum pe arte plastice mă cam stabilisem cu fotografia, nu mai trebuia neapărat să fac o facultate pentru aşa ceva. Şi atunci m-am gândit să mă duc la geografie, pentru că întotdeauna am fost pasionat de natură, de munte în principal. A fost recomandarea alor mei ca la facultatea de geografie să mă duc la specializarea hidro-meteo.

Dan Izvoreanu: Ei ce meserie au?

Andrei Pletea: Tatăl meu este jurist, iar mama mea e profesoară de biologie. Ei chiar la Vlădeasa s-au cunoscut.

Dan Izvoreanu: Cum ai ajuns să lucrezi la staţia meteo de la Vlădeasa, de câte ori ai fost pe Vlădeasa înainte?

Andrei Pletea: Sincer niciodată. Am început să lucrez aici acum doi ani şi jumătate.

Dan Izvoreanu: A fost la nivelul aşteptărilor?

Andrei Pletea: Peste aşteptări. În prima lună nu prea ştiam meserie şi mi s-a părut greu. De obicei pentru meteorologul începător, norii sunt cea mai mare problemă, trebuie să-i observi.

Dan Izvoreanu: Ai prins şi iarna acolo?

Andrei Pletea: Da, două ierni.

Dan Izvoreanu: Sunt atât de grele pe cât se spune?

Andrei Pletea: Da, sunt grele. În sensul că trebuie să te duci şi să crapi lemne, sunt şi vânturi puternice. Apoi mai e şi factorul psihologic, pentru că ai două săptămâni de ceaţă în continuu pe vârf de munte, pur şi simplu nu vezi soarele. Ţin minte că iarna trecută era o noapte în care a bătut vântul foarte tare, câte-o rafală depăşea 120 km pe oră. Ţin minte că a venit o rafală şi eu eram în platformă, chiar atunci eram în observaţie. Cred că vreo 10 metri m-a purtat vântul, până m-am aruncat pe jos şi aşa, târâş…

Iarna la Vlădeasa, foto: facebook Andrei Pletea

Dan Izvoreanu: Care e cel mai spectaculos fenomen la care ai asistat până acum?

Andrei Pletea: Cred că furtunile de vară, aversele sunt cele mai spectaculoase. Când se văd peste tot fulgere în jurul tău. De multe ori se întâmplă ca aici pe Vlădeasa să nu fie niciun fel de nor, dar să fim înconjuraţi de peste tot de fulgere. Noaptea e cel mai spectaculos: când nu se aude tunetul, dar se văd fulgerele. Cele mai îndepărtate pe care le-am văzut cu ochiul liber au fost lângă Budapesta.

Dan Izvoreanu: Câţi sunteţi la staţie?

Andrei Pletea: Suntem 5 angajaţi.

Dan Izvoreanu: Care este decanul de vârstă?

Andrei Pletea: Cel mai mare are puţin peste 40 de ani, în rest suntem foarte tineri. Sunt două fete şi doi băieţi, plus şeful de staţie. Cred că suntem staţia meteo cu cea mai mică medie de vârstă din ţară.

Dan Izvoreanu: La ce staţii montane ai mai fost până acum?

Andrei Pletea: Am fost la Bâlea în vizită; şi la staţia meteo Toaca, din Ceahlău.

Dan Izvoreanu: Ce pasiuni mai ai în afară de meseria ta?

Andrei Pletea: Pasiunea aceasta a venit odată cu pasiunea pentru munte. Nu poţi să fii meteorolog la o staţie de munte fără să iubeşti muntele. Şi pasiunea pentru fotografie, evident. Toate acestea mi se pare că sunt un întreg, nu se poate una fără alta. Am o pagină pe Facebook care este dedicată muntelui.

Dan Izvoreanu: Acolo, pe Vlădeasa, aveţi şi câteva animale de companie. Am văzut că sunt câţiva câini, sunt ai voştri?

Andrei Pletea: Da, sunt ai noştri.

Dan Izvoreanu: Pe vremuri, acum vreo 15 ani, ştiu că era şi un papagal.

Andrei Pletea: Am auzit de papagalul acesta! Ce e interesant, am avut un câine pe care îl chema Umbră; o corcitură între un ciobănesc şi un Husky, era foarte fain! A murit de bătrâneţe anul acesta, avea 15 ani. Ţin minte că iarna, când era ceaţă şi efectiv nu te puteai orienta, câinele venea cu noi şi ne ducea la fix. Mi-a povestit cineva de acolo că într-o iarnă, un turist care a urcat la staţia meteo a tras prea mult la măsea. L-a prins noaptea şi câinele care-l conducea s-a întors la Salvamont şi tot lătra. Îl fugăreau de acolo, dar iar se întorcea. Până la urmă salvamontiştii l-au urmărit şi l-au găsit pe turistul respectiv în zăpadă. Era iarnă: dacă rămânea acolo, 100% murea. Practic câinele i-a salvat viaţa.