Prima pagină » Reportaje » 90 de ani țesuți în două ițe [AUDIO/FOTO]

90 de ani țesuți în două ițe [AUDIO/FOTO]

Este vorba despre realizarea unui covor din material textil țesut într-o tehnică simplă (cea mai simplă probabil), în două iţe. Vrem să facem acest covor de 90 de metri. În demararea proiectului „90 de ani țesuți în două ițe” şi în continuarea acestuia am avut nevoie de puţin ajutor. Am apelat la doamna Anuţa Bufnea, colaboratoare a muzeului, care ne-a ajutat la punerea urzelii şi a montării războiului, ea ne ajută şi la diferite momente în timpul ţesutului. Pentru realizarea covorului folosim fibre textile. Sigur că în ţesutul tradiţional şi în ceea ce noi avem în expoziţiile noastre sau în casele din acest muzeu sunt covoare ţesute din lână, din cânepă, din altfel de materiale. Noi am dori să fie ceva puţin mai simplu, având în vedere că lucrăm şi cu vizitatorii. Aceștia pot să vină și să țeasă, de aceea am ales să nu fie nici într-o tehnică complicată şi nici dintr-un material care ar necesita poate mai multă pricepere şi atenţie. Dorim să-l terminăm undeva la sfârşit de octombrie, început de noiembrie. (Flavia Stoica, şef secţie marketing la Muzeul Etnografic al Transilvaniei)

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 septembrie 2019, 14:33 / actualizat: 24 septembrie 2019, 17:44

Primul muzeu în aer liber din România, dar și din întreaga Europă central-orientală, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a împlinit în această vară 90 de ani de existență. O serie de manifestări s-au derulat și se vor derula cu această ocazie, printre acestea numărându-se și proiectul „90 de ani țesuți în două ițe”.
Un covor tradițional românesc, lung de nu mai putin de 90 de metri , se țese în incinta Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, în șura gospodăriei din Geaca.

Cu mulţi ani în urmă, ţesutul era preocuparea principală a ţăranilor. Astăzi această îndeletnicire dispare pe zi ce trece: doar prin muzee mai poţi vedea câte-un război de ţesut.

În şura gospodăriei din Geaca se aude zgomotul războiului de ţesut. Doamna Anuța Bufnea muncește de zor .

Fetelor, trebuie să mai ţesem! Nu putem înveli războiul până nu terminăm! Cel puţin 2 metri… musai să tragem tare!

Avem peste 60 de metri țesuți. Acum punem ultimii 30… pentru că pe război nu merg 90 de metri deodată, şi 30 a fost mult.

Credeţi că meşteşugul ţesutului se va pierde?

În timp, mă tem că da, pentru că nu mai avem cu ce. Nici bumbac nu se mai găseşte, foarte greu, doar prin comadă. Se pierd oamenii care au ştiut să ţeasă şi nu mai e cine să monteze războiul. De ţesut e uşor; dar până ajungi în faza aceasta e foarte greu. Ai de urzit, apoi de măsurat (coţit, cum se zicea înainte). După aceea învelim, adică se pun ceilalţi 30 de metri pe sulul din spate. Pe urmă trebuie să nevedim, să dăm prin iţă prima dată, apoi prin spate.

Această prezentare necesită JavaScript.

În satele româneşti se mai ţese?

La noi în sat nu am mai auzit pe nimeni. Acum cumpărăm orice; de ce să mai ţinem război? Mulți și-au ars războiale de țesut.

Vă gândiţi să-i învățați și pe alții arta țesutului?

Eu aş vrea. Nepoţii mei ştiu să ţeasă. Anul acesta am observat foarte multă lume interesată. Mulți tineri au venit și au țesut la acest covor. (Anuța Bufnea)

Această prezentare necesită JavaScript.

Ţesutul la război a fost o îndeletnicire de suflet a românilor. Chiar şi bărbaţii sau copiii ajutau la diferitele etape ale execuţiei pe care le realizau femeile pricepute. Cei care sunt curioşi sau doresc să-şi amintească de ocupațiile strămoşilor noştri sunt aşteptaţi în Parcul Etnografic Romulus Vuia, acolo unde istoria şi tradiţiile poporului nostru pot fi regăsite în cele 52 de obiective muzeale care provin din diferite zone etnografice ale Transilvaniei.