Ce mai citim – Recomandarea bibliotecarului: Două romane semnate de Ioana Părvulescu
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 9 decembrie 2018, 06:00 / actualizat: 9 decembrie 2018, 8:43
Viaţa începe vineri, romanul Ioanei Pârvulescu, păstrează locul de desfăşurare, timpul şi atmosfera unei epoci care este considerată printre cele mai frumoase din istoria ţării noastre: un timp al balurilor fastuoase, al franţuzisemelor şi costumelor de la Paris, al iubirilor din trăsuri sau de pe aleile Cişmigiului, al duelurilor dintre personalităţile ofensate sau ofuscate, ale începuturilor medicinii sau tehnicilor poliţieneşti moderne.
Pe această bază, Ioana Pârvulescu construieşte un roman care încearcă să păstreze atmosfera epocii, peste care alcătuieşte o intrigă amestecată de roman de dragoste şi polițist, cu o doză importantă de fantastic.
Pe Dan Creţu (Kretzu), personajul venit de undeva din negura timpului, îl considerăm omul-cheie al romanului, întrucât în jurul lui se încheg acţiunile, se îndrăgostesc oamenii, se pierd lucruri sau se însufleţesc persoane care îşi pierduseră zâmbetul, aparent pentru totdeauna. El este cel care vine din viitor pentru a reconstrui prezentul, pentru a aduce un nou sens existenţei celor din jur.
Romanul este scris cu talent şi stil, cu o atracţie interioară pentru o lume definitiv pierdută şi pe care Ioana Pârvulescu reuşeşte să o regăsească şi să o înfăţiseze aşa cum a fost ea, recrearea realistă şi reală a atmosferei care anima Bucureştiul în anii 1897-1898: dorinţa de a epata în rândul familiilor din înalta societate, de a impresiona a domnişoarelor care nu renunţau niciodată la corset, teribila adversitate dintre partidele politice, dintre guvern şi opoziţie, duşmănii care ajungeau deseori la duel, descrierea unor locuri, denumiri sau personaje ale căror amintiri s-au perpetuat, unele ajungând până în zilele noastre: mănăstirea Sărindar, Cişmigiul, Nicu Filipescu, Capşa sau ziarul Universul.
Coloana vertebrală a romanului o constituie însemnările din jurnalul Iuliei Margulis, o tânără bucureşteană, fiică de medic sărac, care acoperă intervalul dintre 19 şi 31 decembrie 1897. Sunt două săptămâni bogate în evenimente, şi asta pentru că la cuvenitele pregătiri de sărbători se adaugă o suită de evenimente senzaţionale, care se pun în mişcare odată cu descoperirea în zona Băneasa a doi tineri bărbaţi, unul grav rănit (şi care va muri peste câteva zile fără să fi apucat să-şi spună povestea), altul leşinat, dar aparent amnezic în mod selectiv.
Poliţia nu doarme. Conu Costache Boerescu, mai aproape de imaginea unui aristocrat decât de cea a unui poliţai clasic, anchetează cazul şi în curând se stabileşte identitatea celor doi tineri, Dan Kretzu (supravieţuitorul) şi vlăstarul familiei de moşieri Ochiu-Zănoagă (cel ucis).
Să fi fost un duel? În epocă asemenea confruntări nu lipseau. Se va contura, încetul cu încetul, o poveste destul de complicată, cu răsturnări de situaţie, având în centrul ei o icoană de mare valoare, dispărută după afacerea Ghenadie Petrescu, mitropolitul răsturnat din scaun.
Iulia, citeşte Vanity Fair în original, se întreabă cum s-ar traduce mai bine titlul în româneşte şi scrie despre tot felul de întâmplări mărunte. Nu lipseşte consemnarea zbuciumului provocat de sentimentele pe care le are faţă de Alexandru Livezeanu, tânăr, bogat, dar şi implicat în afaceri destul de puţin ortodoxe.
Viaţa începe vineri, ne spune titlul cărţii şi nu trebuie să luăm asta drept o observaţie polemică la adresa cronologiei din Cartea Facerii, ci ca simplă afirmaţie ce ţine de începutul unor însemnări care se ambiţionează să cuprindă reflecţii despre existenţă, însemnări făcute cu naivitate bine jucată de autoare şi cu veridicitate psihologică. Bine realizate portretele de gazetari ai vremii, dar şi schiţele de oameni mărunţi, vizitii, portari, borfaşi. O figură specială e cea a lui Nicu, un Gavroche bucureştean maturizat de timpuriu, prieten cu Jacques, fratele mai mic al Iuliei şi protejat de familia Margulis.
Familia Margulis, Nicu, micul comisionar, redactorii ziarului Universul, prefectul de Poliţie, nea Cercel, Fane Inelaru şi altii populează acest decor recreat cu exactitate.
În lumea asta atât de familiară şi totuşi atît de străină nouă, păşim pe urmele lui Dan Creţu, bărbatul misterios găsit în zăpadă la marginea oraşului, şi intrăm în casele câtorva familii bucureştene. Prin ochii lui privim ţurţurii lungi ce atârnă de streşinele caselor pe Calea Victoriei, ni se predau bunele maniere ale vechiului secol şi mergem la petrecerea de Anul Nou a Livezenilor.
Cartea va plăcea cu siguranţă tuturor celor îndrăgostiţi de Bucureştiul vechi, de atmosfera aceea greu de prins în cuvinte, când totul părea posibil, când oraşul se deschidea spre lume, absorbind cu uimire şi încântare descoperirile ştiinţei: străzile şi încăperile încep să fie iluminate electric, veştile importante sunt comunicate la telefon, maladiile devastatoare de altă dată sunt învinse cu înţepătura unui ac.
Ioana_Parvulescu
În Viitorul începe luni, autoarea, reia acțiunea la două luni de la evenimente și personajele din Viața începe vineri își continuă mersul nebun prin lume. Numai că unul din personaje face o călătorie în sens invers, înspre secolul 21,
Și această carte conține destule mistere, destulă viață și cele 300 de pagini te absorb ca într-un vis. Se vede pasiunea Ionei Pârvulescu pentru secolul 19 și ce frumos intrăm noi în redacția ziarului Universul sau a rivalului său, Adevărul, și cât de pasionant ne plimbăm pe Sărindar, pe la Ateneu, prin cartiere mărginașe demult dispărute și cu ce bucurie asistăm la cine lungi, piperate cu conversații atent orchestrate, cuviincioase și purtate cu stil, urmate uneori de dans, alteori de cântat la pian sau din voce. Cât de atent țese Ioana Pârvulescu laolaltă destinele unor oameni care au trăit aievea cu cele ale unor personaje imaginare. Și chiar dacă, de dragul ficțiunii, aici oameni reali trec prin aventuri prin care nu au trecut cu adevărat, ceva din ființa lor autentică răsuflă din paginile cărții, fiindcă autoarea i-a studiat cum trebuie și le-a dat viață, i-a scos de pe plăcuțele străzilor, din cărțile de istorie, din portretele alb-negru.
În Viața începe vineri Dan Crețu spune ceva de genul: Bucureștiul e ca un mare sat, toată lumea știe totul despre toată lumea. Și cum Bucureștiul părea altfel pe atunci, ți se face dor după o astfel de lume, reluată și în acest roman, unde oamenii chiar se interesează de alți oameni, unde oamenii se ascultă, se caută, sunt cuviincioși unii cu alții. Și nu cad în păcatul idealizării, nu susțin că acea lume este perfectă, exista răceală, hoție, suferință, trădare, indiferență, boală, moarte și atunci, ca și acum, dar parcă, din romane și din memorii, din documente istorice, reiese că secolul 19 era puțin mai nobil. ”Zilele erau încăpătoare”, cum zice autoarea la începutul romanului.
Și încăpătoare sunt și în Viitorul începe luni. Surpriza şi noutatea pe care o oferă, este călătoria Iuliei în viitor, în acelaşi viitor din care Dan Creţu aterizase în secolul XIX .
Incursiunea în viitor este, evident, prilej de uimire, chiar şoc, pentru personaj, dar şi de descriere ironică şi detaşată, foarte reuşită a prezentului în care trăim.
Ioana Pârvulescu povesteşte într-un fel de nu te poţi dezlipi de carte odată ce-ai început-o, împrumută fiecărui personaj şi fiecărei întâmplări exact tonul potrivit, alternează capitolele în cea mai bună succesiune pentru ca povestea să curgă şi să vrei să afli mai multe.
Cărțile vă așteaptă să le descoperiți la Secția de Împrumut pentru Adulți și Artă, la Sediul Central al Bibliotecii Județene.
Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
