Ce mai citim: O incursiune în zorii literaturii române. Ţiganiada
Articol editat de cristina.rusu, 23 septembrie 2018, 06:00 / actualizat: 23 septembrie 2018, 9:00
M-a urmărit din raftul bibliotecii toată copilăria și era destul de greu să o trec cu vederea: cotor negru și titlu scris cu litere mari și albe: Țiganiada. De Ion Budai Deleanu.
Am dat piept cu ea înainte de bacalaureat, după care n-am mai deschis-o nici măcar o dată. Până săptămâna asta, când am aflat că Alexandru Dabija o pune în scenă la naționalul clujean.
Am început să o răsfoiesc cu teamă și uimire și mi-am regăsit notițele din liceu. Până la urmă, am citit-o pe toată.
Căzuseră în uitare Leonachi Dianeu, Mitru Perea, Drăghici și Parpangel.
Citind cele 12 cânturi ale primei epopei în limba română am rămas uimită din mai multe motive. În primul rând, de umorul lui Budai Deleanu. În al doilea rând, de tinerețea limbii române în anul 1800. Notele de subsol, aparținând tot autorului, ne arată că o grămadă de noțiuni care acum ni se par banale, în urmă cu 200 de ani nu existau în limba română: haos, zână sau muză sunt cuvinte pe care scriitorul le explică cu mare haz în josul strofelor poemului.
Foarte hâtru este modul în care autorul se disociază de narator, explicând care i-au fost intențiile și cum ar dori ca cititorii să-i înțeleagă strădaniile.
”Întâi, trebuie a lua aminte că poeticul, care-i unul din prietenii miei, au vrut să aducă în limba noastră un feliu de poesie noao, precum să află la italieni și la alte neamuri, fiindcă la noi puțin au fost obicinuite alte stihuri în afară de cele de obște, ce le numim viersuri”, spune Budai Deleanu în finalul primului cânt al epopeii.
Pentru cine nu-și mai amintește întocmai povestea, se petrece pe vremea lui Vlad Țepeș, care hotărăște să le dea arme țiganilor și să-i trimită să lupte cu turcii. În caz de biruință, li se promitea un loc în care să se așeze, să întemeieze o țară țigănească, cu case, gospodării, grădini și animale.
După moda vremii, în poveste își fac loc și îngerii și demonii, care duc la rândul lor lupta în paralel cu oamenii. Și se mai și amestecă în treburile omenești, pentru Satana n-are ce lucra și o fură pe Romica, logodnica lui Parpangel. Cu referire clară la marile epopei homerice, Budai Deleanu reușește o relatare plină de umor a modului în care Parpangel pornește în căutarea Romicăi.
Curioșii vor descoperi o operă complexă în Țiganiada, excelent document de epocă, ilustrarea ideilor iluminismului, iar pasionații de limbă și cuvinte vor fi fermecați de puzderia de cuvinte arhaice.
Reprezentant al Școlii Ardelene, Ion Budai Deleanu era născut în Hunedoara. După seminarul greco-catolic din Blaj, pleacă la studii la Viena. Urmează facultatea de filozofie, apoi teologia, tot la Viena, unde îi cunoaște pe Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai.
Studiază latina și învață germana, franceza și italiana. Tot în timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Preocupările sale pentru limbă se văd în toată epopeea Țiganiada: inventează cuvinte, caută sensuri noi și se joacă cu versurile cu mare ușurință.
Iată o mostră de umor și măiestrie, din deschiderea cântului al zecelea:
Cându-s pântece bine, sătule,
atunci e și gura vorbitoare
dară când e lipsă de bucate nu știu cum și mintea se tâmpește
iară limba tace ca ș-un pește.
Concluzie: uneori întoarcerea la clasicii pe care nu i-am mai răsfoit din liceu poate fi o surpriză plăcută. Mă bate acum gândul să-i revizitez pe Frații Jderi.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
