Primele publicaţii de limbă română au existat înainte de întemeierea statului Israel
La Tel Aviv, Institutul Cultural Român, în colaborare cu institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, Asociaţia Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură de Limbă Română din Israel au pregătit lansarea a două volume: „Cafea şi fum de ţigară” şi „Hoinar de suflet halandala” semnate de Roni Căciularu.
Răzvan Voncu
Articol editat de Andrei Cretoiu, 19 noiembrie 2017, 13:37
Răzvan Voncu
După acest eveniment, Răzvan Voncu, redactorul şef al „României Literare”, publicist, critic şi membru al Uniunii Scriitorilor, a stat la poveşti cu Dragoş Ciocîrlan despre proiectele anului 2018:
Reporter: Dvs ce preocupări aveţi acasă?
Răzvan Voncu: Acum lucrez la două proiecte. Unul este un proiect cu bătaie imediată – la anul se împlinesc 5 ani de când am publicat prima ediţie a sintezei mele „O istorie literară a vinului în România”, se cuvine prin urmare să-mi actualizez bibliografia, informaţia literară, pentru că au apărut lucruri noi. Şi, de asemenea, cu ocazia acestei a doua ediţii pe care o voi lansa la anul, voi introduce în carte toate acele elemente pe care la ediţia I, din raţiuni de spaţiu şi din dorinţa de a nu-l speria pe cititor, le-am scos. În prima ediţie am lucrat prin decupaj, acum voi lucra pe principiul totalităţii. Cel de-al doilea proiect pe care vreau să-l iniţiez, deocamdată nu ştiu dacă este un proiect individual sau va deveni prin forţa împrejurărilor un proiect colectiv, este un proiect cu bătaie lungă, pe care o să-l propun chiar prietenilor noştri de aici, din Israel, e un proiect de istorie sau de enciclopedie sau de dicţionar – rămâne de văzut forma – a literaturii şi a presei de limbă română din Israel, de când există primele publicaţii. Avem informaţii că ele au existat înainte de întemeierea statului Israel, în vremea mandatului britanic în Palestina, şi până astăzi. Este o istorie bogată, este o istorie de cultură română care trebuie cunoscută şi aici, în Israel, şi în România, şi care trebuie păstrată ca memorie a tribului evreiesc românesc şi aici, în Israel, şi în România. E un proiect care cred că va interesa pe mulţi şi pe care sper să-l putem duce la capăt. Deocamadătă, repet, nu ştiu dacă-l voi face individual sau colectiv împreună cu câţiva colaboratori. În câţiva ani de zile, cred că beneficiind de mijloacele moderne de comunicaţie şi de investigaţie literară.
