Prima pagină » Reportaje » Profesorii „altfel” de ieri și de azi

Profesorii „altfel” de ieri și de azi

Articol editat de Alina Vingan, 5 octombrie 2017, 06:00 / actualizat: 5 octombrie 2017, 14:19

Dascălii altfel sunt, în multe situații, preferați de elevi. Se prea poate ca printre aceștia să fie unii prea îngăduitori, prea severi sau prea scorțoși, însă dascălii altfel, indiferent de conotația acestui cuvânt, câștigă respectul elevilor.

Mariana Răcășan a fost dascăl de gimnaziu, a predat biologia, multor generații care astăzi sunt medici, asistenți sau doar foști elevi cu drag de profa de bio.

Mariana Răcășan a predat în școala românească și pe vremea comunismului, înainte de nebunia telefoanelor deștepte, a autoștiutorului Google, a tablelor de curs interactive, a caietelor auxiliare și a multor altelor. A prins și anul 2000 tot în școală.

Chiar dacă ne asculta la aproape fiecare oră, dicta, desena și scria la tablă, iar noi trebuia să învățăm toate lecțiile plus informațiile din atlase pentru că punea frecvent întrebări din recapitulare, este în amintirea noastră, unul dintre cei mai iubiți dascăli.

Astăzi, după mai bine de 25 de ani am găsit-o la fel de tonică, bunică cu trei nepoți, pensionată de 16 ani, perfect lucidă și plină de voie bună. Își amintește cu drag și de rezultatele foarte bune ale elevilor ei, la olimpiadă, dar și de cum colegii dascăli îi interpretau metodele de predat ca fiind prea atlfel. Un profesor bun este un profesor care își iubește elevii și dorește să îi învețe cât mai multe, spune Mariana Răcășan.

Intram cu drag la clasă și, de multe ori nici nu observam dacă aveam scaun la catedră pentru îmi plăcea să fiu în mijlocul copiilor. Acel ceva ce te face iubit de elevi nu se învață în școala de pedagogi , ci vine din interiorul tău. Eu nu consideram metodele mele de predare ca fiind ceva deosebit sau ieșit din tipare. Colegele îmi atrăgeau atenția cu privire la responsabilitatea pe care mi-o asum, de exemplu când ieșeam cu elevii la muzee, tot în scop didactic. E plăcut ca acum, după atâția ani, să mă întâlnesc pe stradă cu foști elevi care nu doar mă recunosc, ci îmi și spun cât de mult i-au ajutat orele de anatomie din gimnaziu în cariera de asistent medical sau de medic. Pentru mine a fost o mare plăcere meseria pe care am practicat-o. (Mariana Răcășan, profesor de biologie)

Și are dreptate. Anatomia învățată sub formă de situații clinice cu efecte și soluții de tratament o regăsesc și acum în memorie.

Anda Culișir este și ea “profa de bio” iubită și respectată de elevi și, în același timp, privită mai ciudat de unii dintre colegi. Ea este de părere că fiecare profesor este, la un moment dat “altfel” doar că este, pe parcurs, îngenuncheat de sistem, programă, birocrație și prejudecățile celorlalți.

Încerc să îmi desfășor lecția pe principiul ne distrăm în timp ce învățăm. Este adevărat că sunt mai multe tipuri de elevi și trebuie să știi cum să-i provoci și pe cei timizi să se exprime și pe cei super activi să se manifeste așa cum se simt ei în siguranță. Eu cred că fiecare dintre noi, cadrele didactice ne-am dorit să fim altfel. Adică să conteze ceea ce știu copiii, să contribui la ceea ce vor deveni ei, dar, din păcate foarte multe particularități ale sistemului te demoralizează și, în final, rămâi în sistem pentru că așa trebuie.

Sunt colegi de-ai mei care nu înțeleg neapărat metodele mele de predat, dar asta nu înseamnă neapărat ceva rău. Din fericire, biologia îți permite, ca profesor, să folosești nenumărate metode de predare, în timp ce matematica, de exemplu, nu presupune la fel de multă creativitate și are și o programă stufoasă. (Anda Culișir, profesor de biologie)

Sunt sigură că există mulți dascăli care își iubesc meseria, care știu să ofere informația împachetată într-o formă atractivă care au drag de elevi și se străduie să transmită cât mai mult drag de carte.