Trei povești se intersectează, se suprapun, merg în paralel în filmul lui Radu Jude.
Articol editat de cristina.rusu, 2 septembrie 2017, 06:00
Trei povești se intersectează, se suprapun, merg în paralel în filmul lui Radu Jude.
Pe ecran se succed fotografii făcute în perioada interbelică de un fotograf din Slobozia. Costică Acsinte fusese fotograf de război și după lăsarea la vatră își deschisese un atelier, Foto Splendid.
Fotografiile, 900 la număr, au fost descoperite întâmplător de Cezar Popescu. 500 dintre ele constituie fundalul vizual al documentarului lui Radu Jude.
Imagini ce se succed de-a lungul celor 80 de minute ale filmului și fragmente din jurnalul medicului-scriitor evreu Emil Dorin, citite cu glas monoton chiar de regizor. A doua poveste a documentarului.
Al treilea fir narativ, materiale sonore de propagandă carlistă, legionară, antonesciană şi comunistă, din Arhiva Naţională de Filme.
Suntem în anul 1937. Privești uimit succesiunea de imagini cu copii, femei, oameni de toate categoriile sociale, fotografii de studio cu orășeni înstăriți sau instantanee de la sărbători câmpenești, de la culesul viei sau de la ștrand.
Între timp, vocea din fundal vorbește despre cruzime, despre ferocitate, despre atmosfera generală în care ura împotriva evreilor se manifesta cumplit în toate straturile societății. Este citat un interviu dat de Carol al doilea pentru presa străină.
Da, încercăm să rezolvăm problema evreiască, dar încă nu știm cum. Ei ar face însă bine să ne ajute și să plece singuri din țara noastră.
Și un alt citat, din Nicolae Iorga: sistemul sanitar din România este foarte slab din cauză că există prea mulți medici evrei.
Până la aberația că evreilor nu li se mai dă mălai pe cartelă, pentru că mămăliga este un produs românesc, iar ei n-au dreptul să o pângărească.
Cuvântul jidan repetat obsedant. Dar nu în propaganda oficială.
Propaganda. Garda și căpitanul ne transformă-n șoimi de fier. Românii au fost mereu un popor tolerant, n-au făcut rău nimănui, n-au făcut decât să se apere. Neam de eroi, neprihăniți. Popor blând, pașnic, ospitalier. Câte dintre aceste idei ne-au rămas până astăzi și le rostogolim mai departe fără să clipim?
Trei povești care se întâlnesc doar din loc în loc, atât cât îți trebuie ca să știi că sunt contemporane.
Doamne elegante, ofițeri zâmbitori și copii dolofani se uită radioși spre aparatul de fotografiat în vreme ce alții, în altă parte, dar nu la mare depărtare sunt dați afară din serviciu, lăsați fără case, deportați sau omorâți fără milă.
Este un fel de proces de conștiință filmul Țara moartă. O oglindă în care nu e ușor să te privești. Un fragment din istoria recentă a României despre care nu vrem să știm și despre care refuzăm să vorbim.
Banalitatea răului. Sau o concluzie: dacă vrei să știi cum au stat cu adevărat lucrurile încearcă să privești din mai multe perspective. Pune-ți mereu întrebări. Și încearcă să afli adevărul, chiar dacă uneori doare cumplit de tare.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal
Luni, 21 septembrie, începând cu ora 14:30, Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu din Bistrița găzduiește evenimentul comemorativ...
Turneul național de pian Classic Unlimited revine în această toamnă cu o nouă călătorie muzicală prin România. În perioada 1...
Duminică, 20 septembrie, de la ora 20.05, radio Cluj și Teatrul Naţional Radiofonic prezintă piesa Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck....
A 12-a ediții a Festivalului Internațional de Carte Transilvania se va desfășura la Cluj-Napoca, în perioada 23-27 septembrie. Cu tema...