La mulți ani, bătrâne rock!

Hrană pentru auz, dar și pentru suflet, muzica merge dincolo de timpan și ajunge să cucerească latura sensibilă a fiecăruia.

Articol editat de cristina.rusu, 13 iulie 2017, 08:43 / actualizat: 14 iulie 2017, 8:44

Simfonică, electronică, folk, jazz, disco, instrumentală sau în orice altă formă a ei, reușește să exprime emoții diferite pentru oameni diferiți și să transmită mesaje diverse pe calea undelor sonore.

Deși, spre deosebire de alte fațete ale artei, precum pictura sau arhitectura, aceasta e ascunsă ochiului, muzica rămâne una din formele cele mai intime de a emite și de a rezona cu întreaga arie de sentimente de care suntem capabili. Iar toate imaginile, culorile, senzațiile râmân în interior.

Pentru că astăzi e 13 iulie, însă, vorbim despre Ziua Internațională a Rock-ului – genul care a format, de-a lungul decadelor, o comunitate uriașă de iubitori ai tobelor, chitarelor electrice, emblematicelor riffuri și pletelor. Atât de deosebite între ele, de la rock-ul baladic sau cel creștin, până la durele trash și black metal, toate subgenurile au pornit de la dorința de libertate și de exprimare neîngrădită.

Rock-ul se înrădăcinează în rock n’ roll-ul anilor 50’, iar prima manifestare a sa a constat în alăturarea blues-ului cu muzica country. De acolo, a ajuns la zecile de ramificații și de forme întâlnite astăzi.

Indiferent de subgrupele muzicale preferate, rock-ul a dat naștere, inevitabil, și acelei categorii de oameni care îl țin viu și nemuritor – rockerii.
Cu ocazia acestei zile, am stat de vorbă unii dintre iubitorii genului, pentru a afla ce se află dincolo de pasiunea lor pentru rock.

Îmi place rock-ul pentru că e muzica tinereții mele! Muzica mereu la modă, aceeași melodie ascultată de părinții noștri – ai generației mele – își păstrează frumusețea, mesajul și pentru noi și pentru copiii noștri!

Primul videoclip românesc a fost cel al cântecului «Andrii Popa», al trupei Phoenix. Când a apărut, cred că intram în clasa I-a. Am crescut cu ea, iar acum o știu și actualii elevi – chiar de generală.

Muzica rock este echivalentul poveștii «Tinerețe fără bătrânețe»! Elvis Presley a murit în anii ’70, dar muzica lui este încă la modă. El a rămas REGELE! John Lennon a murit în anii ’80, dar muzica Beatles este nemuritoare! (Ovidiu, 50 de ani)

Îmi place rock-ul pentru că e ceva diferit, pentru că simt că mă reprezintă și pentru că e ca o gură de aer proaspăt, în comparație cu muzica comercială. Îmi place muzica rock pentru că are versuri profunde, expresive și deseori mă regasesc în ele. O melodie rock clasică nu se demodează niciodata și este prețuită de generații la rând. (Ștefana, 22 de ani)

Când spun «rock», nu mă gândesc pur și simplu la genul de muzică în cauză și toate subgenurile și ramurile lui. Nu. Când spun «rock», mă refer la libertatea respirată prin toți porii, tatuată pe piele, răsunând din voci, acorduri, riffuri de chitară și răpăit de tobe.

Drumul meu de rocker a început cu marele Elvis, în anii de gimnaziu, și a continuat cu o întâmplare din sfera micilor miracole, când Guns N’ Roses au asigurat coloana sonoră a primilor mei pași, după o operație semireușită, în urma căreia credeam că mersul urma să devină doar o amintire.

De când solo-ul lui Slash din capodopera muzicală «November Rain» mi-a dat aripi, iubesc cu toată ființa tot ce ține de rock, căci rock-ul a făcut din paralizia cerebrală cu care-s născut un stindard. (Alex, 26 de ani)

În ceea ce mă privește, mai aproape de sufletul meu e trupa Aerosmith. Voi pe care o preferați?

Cristina-Elena Talpoș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal