Obiceiuri de Paști de altădată

Satul Manic din sudul județului Bistrița-Năsăud mai are doar vreo 70 de case locuite, marea lor majoritate doar de bătrâni. Fiii și nepoții acestora îi vizitează din când în când, dar în zilele noastre viața de la oraș îți ia tot timpul, cred localnicii.

Articol editat de cristina.rusu, 18 aprilie 2017, 11:02

Pe lelea Nastasia Mureșan am cunoscut-o chiar în aceste zile, când am întrebat în sat de cineva în vârstă, care îmi poate relata despre obiceiuri de Paști de altădată.

Am fost îndrumat chiar spre capătul unei ulițe pe care nicio casă nu mai este locuită, decat cea situată tocmai în capătul ei. Acolo am găsit-o pe lelea Nastasia Mureșan, de 84 de ani, care trăiește singură de mai bine de un an, când i-a murit soțul.

Aicea m-am născut eu, aici s-o născut părinții mei și bunicii mei. Și soțul meu era din satul acesta. Aici oamenii trăiau doar din ceea ce câștigau muncind pământul. Aram, semănam, începeam chiar de acum, din primavară și semănam orz, ovăz, cartofi, porumb, puneam tot, tot, tot ce trebuia și prin grădină. Pe urmă le căpăleam, le grijeam și aveam ce culege toamna și dintr-alea trăiam. Aveam și animale: vaci, porci, oi.

Eu venisem pentru a auzi cum era altădată în satul acesta de Paști.

În noaptea de Înviere, de la toată casa mergeau oamenii când se trăgea clopotul la biserică. Bărbații, care erau capul casei, duceau un blid sau un coș cu ouă roșii, 3 – 4 păști, o bucată de slănină și un pic de sare, cu merindare frumoase… Și, când se găta slujba de Înviere, preotul le binecuvânta și le stropea. Și fiecare își lua apoi bucatele și numai o pască mai mare o aducea acasă, că restul se împărțea, că mai erau și oameni necăjiți.
Bucate… făceam aproape ca și acuma, numai că nu umblam cu atâtea dulciuri, cu atâtea treburi, își amintește lelea Nastasia.

Cernea mama făina prin sită deasă , că nu găsea făină așa de fină, cum este acuma. Aia era faină măcinată la moară, pe piatră, la Sărmaș sau la Beclean. Din făina aceea se făcea un pic de cozonac sau un pic de prăjitură. Și se tăia miel, că la noi mielul de Paști era ca și la Crăciun porcul!

O întreb ce făceau oamenii în zilele de Paști:

Era un obicei în sat pe care îl știu de când eram mică și o ținut până când s-o dat televizoarele astea. Mergeai la biserică. De la biserică ai venit, ai mâncat și apoi te-ai dus în sat, în mijlocul satului. Și copiii și barbații ciocăneau ouăle, pe luate, era o distracție! La patru băteau clopotele și mergeau oamenii la vecernie, care nu ținea așa de mult. Apoi, de la biserică mergeam la joc. Și asta era și luni, și marți. Erau ceterași în sat și dacă nu aveai, îți căutai în alte sate.

În casă, seara, se citea mult.

Mama mea citea ca un preot, mai ales după ce asfințea soarele. Citea din Biblie, din cărți de rugăciuni, din cărțile de școală ale copiilor, că o ruga tata să citească, care nu avea carte.

Și lelea Nastasia Mureșan este în stare să povestească și despre altele, lucruri trăite acolo și care îi dau seninătatea de acum. Spune că peste iarnă a fost la copii, la Bistrița, dar că i-a fost tare dor de casă și abia a așteptat să vină primăvara, să se întoarcă aici.

Nu mi-i urat aicea, că îmi place și mi-i drag, își încheie bătrâna povestea despre casa și satul de altădată.

Câtă credință are un asemenea om în el, îmi spun și închid uștioara acestei case situată în capătul unei ulițe lăturalnice, din Manic, un sat îndepărtat, și el.

Florin Săsărman

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.