De Ziua Internaţională a Salutului … vă spunem Servus!
În cultura poporului român, a şti să saluţi este, în primul rând, o dovadă de bună creştere.
Articol editat de Carmen Sas, 21 noiembrie 2016, 10:31 / actualizat: 21 noiembrie 2016, 12:12
Şi pentru că a saluta însemna a face o urare, iar prin punere-n oglinda, contrariul gestului înseamnă lipsă de respect şi chiar jignire.
Iar pe român îl poţi suspecta de orice, numai de lipsă de respect şi bună creştere, nu.
În ziua de azi, însă, simbolistica salutului se mai păstrează curată doar pe la sate, acolo unde până şi un drumeţ, un necunoscut, primeşte bineţe.
Şi cât de frumos sună…a da bineţe. Dai ceva de la tine…Puţin, mult…dar dai din binele şi bunul pe care-l ai.
Dar din păcate însă, anonimatul marelui oraş, în care ne pierdem cei mai mulţi dintre noi, nu ne mai permite acest gest atat de benefic şi curat…dacă e sincer. Ne mulţumim cu un Hai Pa…şi-atât.
Uităm că salutul este prima manifestare de respect şi curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Este o formă de politeţe, o convenţie pe care prea adesea o trecem cu vederea. Dar în primul rând, un prim semn de educaţie aleasă. Pentru că demnitatea unui om nu este cu nimic diminuată dacă adresează un salut politicos şi sincer.
Însuşi Ludovic al XIV-lea îşi saluta bucătăresele cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi în faţa doamnelor din înalta societate. Şi nu era oricine. Era Ludovic al XIV-lea, regele care a condus Franţa timp de 72 de ani. A fost încoronat la vârsta de 5 ani şi a primit una dintre cele mai alese educaţii din istoria tuturor regilor. Iar asta l-a învăţat că între salutul pe care i-l adresezi unei regine şi cel pe care îl adresezi unei slujnice, femei fiind amândouă, nu trebuie să fie nicio diferenţă.
Alin Pop
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
