Săculeţii cu lavandă

Cu toţii visăm să avem o viaţă extraordinară, să ne bucurăm de ea, să o umplem cu experienţe memorabile, să iubim şi să fim iubiţi. Uneori însă viaţa ridică în faţa noastră praguri greu de trecut. Şi totuşi, cu ambiţie, încercăm să mergem mai departe.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 mai 2016, 06:00

Zilele acestea, plimbându-mă pe strada Universităţii, la un moment dat un băiat de vreo 15 ani, cu ochii verzi, timid, mă opreşte. Îmi cere câteva clipe de atenţie şi în acelaşi timp îmi întinde un săculeţ frumos mirositor. În el se aflau flori de lavandă uscată. Din vorbă în vorbă am aflat că băiatul se numeşte Emanuel:

Eu vând lavandă pentru a-mi întreţine familia, pe fraţii mei.
Reporter: Câţi fraţi ai?
Nouă.
Reporter: Şi părinţii tăi?
Mama a murit de cancer.
Reporter: Şi tata vă ajută?
Ne ajută, dar foarte rar.
Reporter: Tu eşti cel mai mare dintre cei nouă fraţi?
Da.
Reporter: Spune-ne câteva cuvinte despre tine, Emanuel.
Merg la şcoală, îi ajut pe fraţii mei să înveţe foarte bine. Stau într-un loc foarte greu, în Pata Rât, într-o baracă de lemn 4/3.
Reporter: Iarna cu ce vă încălziţi?
Cu lemne de la Primărie.
Reporter: Şi mâncarea?
Eu mă descurc… cu o sută de lei îi ţin o săptămână.
Reporter: Ce le faci de mâncare?
Supă de cartofi, pilaf de orez…
Reporter: Carne?
Nu… e foarte scumpă!
Reporter: Tu în ce clasă eşti?
Clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Ana Aslan”, dar vreau să mă fac mecanic auto.
Reporter: Poţi să mergi şi la şcoală, să vii şi în oraş să vinzi lavandă?
Da! De la ora două merg la şcoală.
Reporter: Cât stai în oraş?
De la zece până la vreo unu şi jumate.
Reporter: Şi de ceilalţi fraţi ai tăi cine are grijă?
Bunică-mea.
Reporter: Şi ea stă tot în aceeaşi baracă cu voi?
Da.
Reporter: Primiţi ajutor de undeva?
De la Primărie 300 de lei.
Reporter: Lavanda de unde o ai?
Eu muncesc la cineva şi îmi dau lavandă să vând, în loc de bani .
Reporter: Ce munceşti?
Tai lavandă, o culeg eu din grădină şi o aranjez în dulăpior.
Reporter: Şi acuma mergi şi ajuţi persoanele respective la cultivarea lavandei?
Da.
Reporter :Ce faci acolo?
Tund numai iarba şi curăţ tufele.
Reporter: Cum se derulează o zi din viaţa ta?
Mă scol dimineaţa la ora cinci, fac baie la copii…
Reporter: Unde vă spălaţi?
În covată. Le fac baie pe rând şi îi îmbrac. Le dau un sandvici şi îi duc şcoală. Îi las la şcoală, după aceea eu vin să vând lavandă în oraş şi apoi merg la şcoală. La ora cinci jumate îi scot de la şcoală, mergem acasă, le dau hainele jos, fac mâncare şi ne culcăm.
Reporter: Ce ţi-ai dori tu cel mai mult, Emanuel?
Să am sănătate… şi îmi doresc să mă ajute unii oameni. Nu cu bani. Cu mâncare, încălţăminte, haine…
Reporter: Unde vă găsesc oamenii dacă vor să vă ajute?
La Pata Rât.
Reporter: La Pata Rât întreabă de cine?
De Emanuel.
Reporter: Emanuel şi cei nouă fraţi ai lui?
Da.
Reporter: Şi astăzi ce ţi-ai dori cel mai mult şi mai mult?
Vreau să-mi fac banii ca să plătesc la şcoală şi lumina.

Până în momentul întâlnirii noastre Emanuel adunase 19 lei. Avea nevoie de 85 de lei să-şi achite factura de curent electric şi de 60 de lei să achite la şcoală nişte caiete speciale. Dacă vă întrebaţi cât costă un săculeţ de lavandă, ei bine, nu are preţ. Cumpărătorul oferă cât îl lasă sufletul.

Deşi împovărat de o sumedenie de probleme pe care nu el ar trebuie să le rezolve, Emanuel este optimist îşi doreşte să poată avea grijă de fraţii săi şi să realizeze ceva în această viaţă.

Rodica Tulbure

Radio Cluj se poate asculta online AICI: