Prima pagină » Reportaje » Aventuri în Cluj 2.0 – Bike Sharing

Aventuri în Cluj 2.0 – Bike Sharing

O nouă zi la Cluj, o nouă provocare – de data aceasta mi-am prins urechile în sistemul de Bike Sharing, sistem despre care am auzit acum pentru prima dată.

Articol editat de , 5 martie 2016, 06:00

Venind dintr-un oraș mic unde e foarte ușor să ajungi oriunde chiar și pe jos, aici drumurile îmi par interminabile. Așa că atunci când am aflat de un proiect care îți pune la dispoziție o bicicletă în mod gratuit de oriunde până oriunde altundeva, nu am putut să nu testez ideea. Întrucât chiar ieri a fost ziua în care sistemul s-a reluat după o pauză de câteva luni, am profitat de ocazie și am pornit spre cea mai apropiată stație de biciclete. Clujenii mi-au sărit în ajutor cu indicații, la fel de voioși, energici și cu chef de povești.

Stația este chiar după colț, dar văd că nu sunt biciclete. Proiectul a apărut acum vreo câteva luni și pe urmă bicicletele au dispărut. Eu nu obișnuiesc să merg cu bicicleta așa că nici nu m-a interesat într-o anume măsură.

Aveți de mers cam o jumătate de kilometru până la cea mai apropiată stație. Este un părculeț în față. Cât despre card, nu știu să vă ajut pentru că eu mi-am cumpărat o bicicletă deja, așa că nu mă ajută prea mult ideea.

În cartier nu îmi amintesc să le fi văzut. În schimb, s-ar putea să fie pe partea cu Someșul, la stația de tramvai. Cardurile se iau de la primărie și e posibil să puteți lua un card provizoriu chiar de acolo.

Planul meu viteaz s-a dovedit a nu fi chiar atât de bine pus la punct pe cât mă așteptam. Niciuna dintre stațiile din vecinătatea redacției nu avea biciclete și am aflat ulterior și de ce: mașina care distribuie vehiculele cu două roți pornise din altă parte a Clujului. Nota bene: consultați întâi pagina oficială a proiectului și urmăriți pe hartă stațiile deschise și numărul de biciclete disponibile!

Întoarsă la redacție relativ dezamăgită de prima experiență cu bicicletele inexistente, am pornit din nou la drum. Noua destinație – stația din spatele Teatrului Național, bifată cu verde de data aceasta pe site, semn că este deschisă și echipată. Așa a și fost. Bineînțeles că un localnic foarte simpatic mi-a venit și aici în ajutor și mi-a explicat pe îndelete care este procedeul.

Ai un card de la primărie, îl pui la panoul special amplasat la stație și apoi scrii pinul pe care eu l-am uitat de vreo trei ori. Dacă intri pe contul de pe internet cred că poți să îl și schimbi. După ce bagi pinul îți iei bicicleta. Sunt foarte eficiente și reușești să te încadrezi în ora gratuită, indiferent cât de departe vrei să mergi.

Dacă autobuzele care vin din 5 în 5 minute în stație și tramvaiul nu erau îndeajuns, iată că am descoperit o a treia modalitate de transport, gratuită și rapidă. Cu asemenea perspective și cu harta orașului parțial întipărită în minte, iau tot mai des în calcul posibilitatea de a locui în orașul agitat, haotic și frumos de care m-am îndrăgostit iremediabil.