Prima pagină » Reportaje » Turist în Cluj – despre vitalitate, rățuște și plimbări

Turist în Cluj – despre vitalitate, rățuște și plimbări

Mi-am luat aparatul în brațe, ceva de mâncare și încălțări comode și am pornit la drum prin Cluj – un oraș mare, viu și agitat. Uitasem ce înseamnă cu adevărat să fii turist și de cât de mult suflu de viață e nevoie ca să parcurgi un tur concludent într-un oraș de acest gen. Cu rușine recunosc acum că au rămas câteva obiective pe care nu am mai apucat sa le bifez.

Articol editat de , 3 martie 2016, 06:00 / actualizat: 3 martie 2016, 12:14

Urmând sfaturile colegilor, am pornit turul din Piața Muzeului unde, însă, nu am văzut mare lucru. Dar se prea poate să mă fi uitat eu în direcția greșită. Impresia inițială pe care mi-a lăsat-o zona la ora 10 dimineața a fost de liniște. O liniște apăsătoare într-un oraș adormit.

La o primă vedere, Piața Muzeului arată cam ca o străduță de undeva din străinătate. Întotdeauna mi-am imaginat că așa arată străduțele din Londra, iar vremea posomorâtă accentuează această senzație. Mă așteptam totuși să fie puțin mai plin de viață.

Aveam să aflu puțin mai târziu că de fapt Piața Muzeului era o excepție de la regulă și că orașul e plin de oameni și mașini care aleargă de colo colo, părând să nu aibă o destinație anume, dar care au cu siguranță un termen limită.

Multe mașini, multă agitație, autobuze care vin foarte des în stație…cam aceasta este atmosfera pe care am observat-o pe străzile principale din Cluj. Sunt 10 poate 20 de oameni mereu în stația de autobuz, vin unii, pleacă alții, este un du-te vino continuu. Sunt puțin copleșită de agitația din oraș.

Cu toate acestea, clujenii, fie adoptați de oraș în timpul facultății sau după, fie crescuți aici, sunt foarte deschiși, săritori și buni la dat indicații. După ce câteva persoane mi-au recomandat Cetățuia, am pornit într-acolo. Și iată cum am plecat de la redacție cu o listă de câteva obiective și am ajuns să descopăr Clujul în lucrurile mici: rățuște pe râu, lacăte cu mesaje de iubire, natura care abia acum renaște…….. Și locuitorii atât de simpatici.

Priveliștea care mi s-a desfășurat dinaintea ochilor atunci când am ajuns sus la Cetățuie și mi-am tras un minut sufletul a fost de neuitat. Am imortalizat momentul, clădirile, frumusețea și liniștea cu ajutorul camerei minții – de acolo știu sigur că nu o să le pierd.

Cu toate că urcatul până la Cetățuie a stors toată vlaga din mine, a meritat din plin. Nici măcar orașul nu mai pare atât de mare și gălăgios.

Sus, sus de tot am întâlnit-o pe Mona – o clujeancă de 57 de ani, mutată și crescută aici de la 5 ani, o iubitoare sinceră a orașului și cu multe povești de împărtășit. Ce m-a marcat însă din întreaga discuție cu ea a fost faptul că iubește atât de mult orașul încât îi știe fiecare străduță, fiecare defect dar și fiecare atracție demnă de văzut.

E foarte aproape totul dacă știi pe unde să mergi. Sunt multe de văzut, iar prima care îmi vine în minte e Grădina Botanică. Mai este parcul central unde puteți să vedeți cazino-ul și lacul de lângă. Sunt și locuri care au fost lăsate în paragină, dar nu foarte multe. Aici totul e plin de viață și de tineret. (Mona)

Deși nu m-am întors nici de o oră din drumeție, drumurile mă trag înapoi. Vreau să le explorez în amănunt, să descopăr cotloane pe care poate nici clujenii nu le-au descoperit, să îmi clătesc privirea cu frumusețea orașului și să merg pe străzi cu tot mai multă încredere, ca și cum aș fi de aici. Și vreau să descopăr și Clujul viu, Clujul cultural despre care am auzit atâtea, dar care se dezvăluie doar seara.