Despre „setea de învăţătură” a tineretul român din perioada interbelică

Extras din lucrarea Psihologia poporului român, scrisă de C-tin Rădulescu-Motru şi apărută în 1937.

Articol editat de Carmen Sas, 7 februarie 2016, 06:00 / actualizat: 8 februarie 2016, 11:43

Marea majoritate a elevilor noştri nu ajung să practice carierele pe care le indică titulatura şcolilor în care ei au pornit să se înscrie, ci practică ceea ce improvizaţia le-a dăruit.

Aceasta se poate vedea din următoarele date statistice pe care le împrumutăm din cartea d-lui Iosif I. Gabrea: Şcoala românească, structura şi politica ei, 1931-1932; Tipografia Torouţiu, Bucureşti.

Rămânerea pe drum, adică părăsirea şcolii înainte de absolvire, începe de la învăţământul primar. În cel rural mai mult decât în cel urban. Între anii 1921/1932 au fost înscrişi în medie anuală în şcolile rurale (şcolile au fost 11.104 în 1921/1922 şi 13.777 în 1931/1932) un număr de elevi între 1.245.914 şi 1.795.037. Am avut astfel în timpul acestor zece ani un număr de aproximativ 16.000.000 înscrişi. Dintre aceştia au absolvit aproximativ numai 730.000. În medie anuală 70.000. Pentru aceşti 70.000 absolvenţi anuali, am întreţinut în medie anuală 25.000 de învăţători.

În şcolile urbane, situaţia este ceva mai bună, dar fără să se depărteze prea mult. Aici, în aceiaşi ani, am avut 2.270.000 elevi înscrişi, dintre care au absolvit 174.000. Aceste şcoli sunt în număr de aproximativ 1.000 şi au peste 3.500 învăţători.

În cursul anilor 1921/1932, au fost înscrişi în şcoala secundară de stat (şcoli medii, gimnazii, licee de băieţi şi fete) un număr de 1.243.911 elevi. Au absolvit în cursul acestor ani aproximativ 95.000.

La învăţământul secundar particular, acelaşi raport: 1.395.918 înscrişi, 107.250 absolvenţi.

Am socotit la învăţământul secundar, ca absolvenţi, pe elevii care au terminat ultima clasă de liceu, iar nu pe bacalaureaţi, căci dacă ar fi fost să considerăm pe bacalaureaţi, disproporţia ar fi fost mai mare. Din absolvenţii ultimei clase care se prezintă la bacalaureat reuşesc de abia jumătate.

Să urmărim datele statistice mai departe, şi anume la şcolile care se leagă direct cu carierele practice.

Situaţia nu devine mai bună.

La şcolile normale de învăţători şi învăţătoare, care sunt şcoli de specializare profesională, s-au înscris în cursul anilor 1921/1932 un număr de 238.654 de elevi. Au absolvit cu diplomă 29.748.

În seminariile teologice, şcoli de pură pregătire profesională, s-au înscris, în cursul aceloraşi ani, 49.812 elevi şi au absolvit cu diplomă 4.860.

La liceele militare, în aceiaşi ani: 20.612 înscrişi, 3.238 absolvenţi.

În învăţământul profesional şi menajer pentru fete, s-au înscris în cursul anilor 1921/1932 un număr de 119.373 eleve; au absolvit 7.587.

În învăţământul comercial, s-au înscris în cursul anilor 1921/1932, la şcolile de stat, un număr de 204.066 de elevi; au absolvit: 30.712.

În învăţământul meseriilor, pe aceeaşi perioadă, s-au înscris 142.053 elevi; au absolvit 18.431, adică în medie câte 1.800-2.000 de absolvenţi pe an, la un număr cam tot atât de profesori.

Câţi profesori atâţi absolvenţi au dat şcolile noastre comerciale între anii 1921-1932.

În învăţământul superior disproporţia este catastrofală, că aici ar fi de presupus că situaţia n-are să mai fie aceeaşi. Un tânăr ajuns să se înscrie într-o facultate se presupune că nu mai merge la întâmplare; el candidează la o carieră bine definită, în vederea căreia a fost selecţionat prin şcolile prin care a trecut până aici şi vrea o carieră pentru care se simte cu tragere de inimă.

Cu toate acestea situaţia este aceeaşi.

La Facultatea de Drept au fost înscrişi, în perioada anilor 1921/1932, un număr de 122.035 studenţi. Au ieşit licenţiaţi: 8.673.

În aceeaşi perioadă, la Facultatea de Ştiinţe s-au înscris 40.620 şi au ieşit licenţiaţi 2.875.

La Facultatea de Medicină: înscrişi 31.759, absolvenţi doctori 3.852.

La Facultatea de Litere, 58.353 înscrişi; 5.232 licenţiaţi.

La şcolile superioare politehnice, în aceeaşi perioadă de ani, 11.579 înscrişi; 1.588 absolvenţi.

La Academia de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, găsim în studiul domnului C. Kiriţescu „Problema educaţiei dirijate” (Institutul Social Român, 1937) următoarele date pentru ultimii ani (1930-1934): media anuală: 3.400 înscrişi şi 250 licenţiaţi.

La Cluj, faţă de 931 înscrişi, în 1934, numai 42 licenţiaţi.

Dan Horea

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.