Cum ne pregătim copiii pentru primele examene din viaţa lor

Evaluările Naţionale pentru elevii din clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a vor avea loc între 23 mai şi 10 iunie. Introduse recent în sistemul de educaţie din România şi având doar rol orientativ, examenele îi stresează pe părinţi, care la rândul lor încep să-i streseze pe copii.

Articol editat de Andrei Cretoiu, 26 ianuarie 2016, 06:00

Pentru că anul trecut mulţi elevi au suferit căderi nervoase din cauza stresului indus de examene, am cerut opinia unui specialist.

Psihologul şcolar Manuela Nedelcu are sfaturi pentru părinţi care au copii aflaţi la primele examene din viaţa lor:

Nu notele contează, ci cunoştinţele acumulate

Psiholog: Dacă noi simţim că ne stresăm sau că suntem excesiv de preocupaţi de rezultatele pe care le va obţine copilul la această evaluare, înseamnă că noi trebuie să ne schimbăm atitudinea.

În primul rând, aceste evaluări naţionale vor să vadă care este nivelul general de performanţă al elevilor. Ele nu reprezintă un prag iar un rezultat mai slab nu înseamnă în eşec. Copiii se pregătesc în fiecare zi pentru această evaluare aşa că nu avem motive să insistăm în mod deosebit pe o pregătire specială sau pe ore suplimentare de studiu.

Ideea ar fi să nu transmitem copilului anumite aşteptări nerealiste şi să-i inoculăm ideea că este obligatoriu să fie cel mai bun şi să obţină cele mai mari note.

Reporter: Ce se întâmplă dacă stresăm copilul excesiv? Care sunt riscurile?

Psiholog: În cazul în care copilul este prea stresat, de la un punct încolo începe să manifeste simptome de anxietate, îl doare burtica înainte de a merge la şcoală, simte teamă.

Motivarea excesivă, adică dacă cel mic se gândeşte că este obligatoriu să obţină notă maximă, să fie cel mai bun, acest tip de gândire îl poate bloca, poate să-i scadă performanţa.

Greşeala este doar ocazia de a învăţa, de a îmbunătăţi ceva

Reporter: Care este atitudinea corectă a părintelui în faţa unui examen?

Psiholog: Părinţii trebuie să-şi păstreze calmul. Trebuie să ne gândim că în clasele primare copiii nu pun doar bazele cunoştinţelor, ci şi pe cele ale dezvoltării lor social-emoţionale şi de personalitate.

Ca urmare, părinţii trebuie să privească pe termen lung, să se gândească în perspectivă la evoluţia copilului.

Nu trebuie să ne cramponăm doar de rezultatele la evaluările naţionale sau doar de notele obţinute la şcoală.

Adulţii trebuie să fie înţelegători şi să-şi sprijine copiii.

Greşeala este întotdeauna o oportunitate de a învăţa şi de a îmbunătăţi ceva, pentru că de asta mergem la şcoală.

Nimeni nu spune că nu trebuie să punem preţ pe performanţă, însă ceea ce se întâmplă de multe ori cu copiii este că îşi interiorizează anumite standarde nerealiste. Dorinţa de a fi cel mai bun poate să aibă efecte negative la maturitate, în plan psihologic şi în plan social.

Consecvenţa şi implicarea părintelui – cea mai bună motivare pentru copil

Reporter: Care sunt cele mai eficiente metode prin care ne putem motiva copiii?

Psiholog: Când copiii sunt mici ei au nevoie de un program cât mai stabil şi de regulă îi motivează implicarea constantă şi consecventă a părinţilor. Un părinte care intervine doar atunci când apar probleme nu va obţine rezultatele dorite.

De asemenea, un părinte care e prea implicat, care oferă răspunsuri şi face totul în locul copilului îl va afecta pe cel mic în sens negativ şi va pune în pericol dezvoltarea lui viitoare.

Cele mai bune metode de motivare sunt laudele, discuţiile permanente, poate chiar şi mici recompense uneori.

Fundamentale sunt însă consecvenţa părintelui şi un nivel optim de implicare, fără stres inutil.

Doina Borgovan

Radio Cluj se poate asculta şi online AICI: