Ascultă Radio România Cluj Live

La colindat în vremuri apuse…

Cum nu există Crăciun fără brad, aşa nu există nici Crăciun fără colindători. Cel puţin aşa era mai demult, când eram eu mai mică. Aşteptam această sărbătoare cu sufletul la gură. Era singura zi din an în care ştiam că putem aduna câţiva bănuţi pentru jucării şi dulciuri şi partea mai frumoasă era că o făceam într-un mod plăcut şi uşor. Trebuia doar să cântăm.

colindatori
Foto: colindatori

Articol editat de , 22 decembrie 2015, 13:54

Cu gaşca de la bloc porneam seara în jurul orei 19:00 pe aleile din cartier, la toate blocurile. Ne făceam practic loc printre nămeţi pentru a străbate cartierul. Nu exista bloc în care să nu intrăm, mai ales pentru că nu existau piedici, precum interfoanele din ziua de azi. Cu bocancii plini de zăpadă, îmbujoraţi şi cu vocile pregătite, după multe repetiţii, băteam din uşă în uşă şi strigam cu putere: Primiţi cu colinda?

Şi ne primeau. Rar se întâmpla să nu ne deschidă cineva. Îmi amintesc cum ei ne priveau cu drag când fredonam colinda şi cum nouă ne umblau ochii după cel care avea să ne dea banii. Mai primeam şi prăjitură, dar nicidecum fructe exotice, precum portocale sau banane, pentru că erau o raritate.

Când ieşeam din fiecare bloc, ne împărţeam bănuţii şi îi număram. Învăţam tot anul matematică la școală pentru asta. Nu ajungeam acasă fără cel puţin 150 de lei. Evident că dacă treceam şi pe la rude, punguţa cu bani devenea puţin mai grea.

În ziua de azi colindătorii primesc în medie între 3 lei şi 5 lei pentru fiecare, destul de bine, însă numărul lor a mai scăzut. Nu mai răsună blocul de colindători:

Foarte puţini colindători în ziua de astăzi. La țară vin. Le dau fructe, dar şi bani, pentru că, din păcate, de ei se bucură cel mai mult. Le dau cam 5 lei la fiecare. Alții le dau mai mult, alţii mai puţin.

Mai rar vin la colindat. Bineînţeles că le dau bani. Cât le dau depinde de gradul de rudenie.

Nu vin în aceeaşi cantitate ca şi mai demult, dar vin… poate pentru că acum sunt şi interfoane la porţi. Totuşi mai scapă câte unul, doi. Eu le dau cam 5 lei pe colindă.

Acum nu prea mai vin. La ţară da, dar aici la oraş, nu prea. Le dau un leu sau doi lei, atâta cât pot.

Nu am mai auzit la noi pe scară colindători de foarte mulţi ani.

 

Corina Gliguţa

Radio Cluj se poate asculta şi online AICI:

„Doar prostului nu-i este frică” – mărturia unui medic ucrainean aflat aproape de front
Reportaje marți, 9 iunie 2026, 15:57

„Doar prostului nu-i este frică” – mărturia unui medic ucrainean aflat aproape de front

În Ucraina, războiul a schimbat viețile tuturor. Fiecare familie, fiecare comunitate și fiecare profesie au fost afectate într-un fel sau altul....

„Doar prostului nu-i este frică” – mărturia unui medic ucrainean aflat aproape de front
Ciupercile otrăvitoare trimit zeci de oameni la spital
Reportaje marți, 9 iunie 2026, 13:41

Ciupercile otrăvitoare trimit zeci de oameni la spital

Creşte numărul persoanelor care ajung la spital din cauza consumului de ciuperci necomestibile.   În pofida avertismentelor date de medici...

Ciupercile otrăvitoare trimit zeci de oameni la spital
Stephan Werhahn: Viitorul și identitatea Europei sunt un lucru urgent, ce trebuie tratat cu maximă seriozitate
Reportaje luni, 8 iunie 2026, 13:41

Stephan Werhahn: Viitorul și identitatea Europei sunt un lucru urgent, ce trebuie tratat cu maximă seriozitate

Se împlinesc anul acesta 150 de ani de prietenie între Cluj-Napoca și orașul german Köln.   Pentru a marca aniversarea, la Centrul Cultural...

Stephan Werhahn: Viitorul și identitatea Europei sunt un lucru urgent, ce trebuie tratat cu maximă seriozitate
Gusturile mâncărilor din Transilvania și poveștile lor în curtea muzeului
Reportaje luni, 8 iunie 2026, 13:07

Gusturile mâncărilor din Transilvania și poveștile lor în curtea muzeului

Curtea Muzeului Bistrița s-a transformat la finalul săptămânii într-o uriașă insulă a gurmanzilor! Aici, la muzeu, a mirosit senzațional, a...

Gusturile mâncărilor din Transilvania și poveștile lor în curtea muzeului