Prima pagină » De prin Cluj » Unitatea de Primiri Urgenţe este singura lor speranţă

Unitatea de Primiri Urgenţe este singura lor speranţă

Persoanele vârstnice fără adăpost, dar şi cele care au o locuinţă, apelează aproape zilnic la Unitatea de Primiri Urgenţe din Cluj, pentru îngrijiri medicale, care nu reprezintă întotdeauna un caz de urgenţă.

Articol editat de cristina.rusu, 22 noiembrie 2015, 06:00 / actualizat: 22 noiembrie 2015, 8:25

Doctorul Adela Golea, şefa Unităţii de Primiri Urgenţe ne explică de ce peste 70 de persoane fără adăpost şi 13 cu adăpost apelează în primul rând la ei, pentru ajutor:

Avem pacienţi care, în ultimul an, au venit şi de 70 de ori în urgenţă, cu patologie medicală sau pur şi simplu pentru că este frig afară şi atunci salvările îi aduc ca să nu dezvolte hipotermie. Mai avem o categorie de pacienţi care, din punct de vedere legal, nu sunt cazuri sociale, în sensul că au pensie, au casă dar sunt vârstnici şi singuri şi nu se pot îngriji. Zilnic avem în jur de 2 sau 3, dar sunt zile în care vin şi câte 10 pacienţi. Aceştia în momentul în care au sunat la salvare sunt aduşi aici şi apoi se pune problema că dacă îi retrimitem acasă cu un plan de tratament cine le va lua medicamente sau cine îi va ajuta să se îngrijească. Am mai apelat la fundaţii pentru a-i ajuta cu aceste necesităţi fiziologice, dar problema nu este rezolvată. Din păcate nu îndeplinesc nici condiţiile pentru a merge în acele aşezăminte, pentru că ne spun că nu sunt cazuri sociale deoarece au venit şi au casă. Bine, dar ce facem cu ei? Pentru că dacă îi trimitem ei cheamă din nou salvarea că nu se pot îngriji. Problema este că aceştia nu au o patologie care necesită neapărat internare. Dânşii necesită îngrijire de lungă durată la domiciliu. De 2 ani am trimis un protocol către Direcţia Generală de Asistenţă Socială, către primărie şi sunăm frecvent la ei, dar din păcate nu primim niciun răspuns. În momentul în care se sună pentru primire pe durată lungă ni se spune că se acceptă persoane care nu au patologie medicală, nu trebuie trataţi, nu consumă alcool şi pot să îşi facă singuri necesităţile, să se auto-îngrijească. Ori aceşti pacienţi nu pot face, fiind peste 60-70 de ani. Dacă e cald afară îi lăsăm să plece de la noi, dar dacă e frig de multe ori noi insistăm să nu plece dacă este frig pentru că revin după două ore cu hipotermie şi cheltuim mai multe resurse, iar viaţa le este pusă în pericol. Neavând unde să îi trimitem, practic nu avem nicio soluţie pentru ei. După ce primesc un ceai cald, mănâncă şi primesc medicamente nu rămân în UPU. (Adela Golea)

Reprezentanţii Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială cunosc acest fenomen. Purtătorul de cuvânt al instituţiei, Alina Chiorean, susţine, însă, că Primăria este cea care trebuie să soluţioneze situaţia în primul rând:

Primăria este cea care trimite sesizare către instituţia noastră pentru internarea într-un centru specializat pentru persoane cu handicap sau persoane vârstnice. Noi avem 3 centre specializate în regim rezidenţial pentru vârstnici la nivelul judeţului Cluj cu 100 de locuri. În 2015 am efectuat 9 admiteri pentru bărbaţi şi 7 admiteri pentru femei. La nivelul municipiului nu avem centru pentru vârstnici, doar unul pentru îngrijire şi asistenţă. (Alina Chiorean)

Reprezentanţii Servicului de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Cluj, sunt şi ei conştienţi de ceea ce se întâmplă, însă nu s-a găsit o soluţie viabilă pentru aceşti oameni, explică Aurel Mocanu:

La nivelul municipiului noi, ca şi autoritate teritorială, nu avem un cămin, în termeni comuni, de bătrâni. Soluţia să îi transferăm la o unitate dedicată vârstnicilor, noi nu avem. Toate cazurile pe care le identificăm pe raza municipiului, le evaluăm şi facem recomandări către DGASPC să preia cazurile în funcţie de numărul de locuri libere pe care le au. În cazul celor care agasează Unităţile de Primiri Urgenţe avem forma aceasta de intervenţie rapidă. Îi preluăm şi îi ducem în adăposturile noastre de noapte. Într-adevăr există o mică tensiune între clinici şi municipiu cum că nu preluăm toate cazurile acestea speciale care aglomerează spaţiile din UPU şi este un adevăr. Necazul este că în negocierile purtate de ai noştri cu cei din Comisia Europeană, construcţiile unor centre rezidenţiale nu reprezintă o prioritate. (Aurel Mocanu)

În total, Primăria dispune de 150 de locuri pentru persoanele fără adăpost în cele 4 centre sociale pe care le are. De mai bine de un an Poliţia Locală ridică zilnic de pe stradă aproximativ 8 persoane fără adăpost pe care le transportă la centre sociale, unde aceştia pot să beneficieze de o masă caldă şi de un pat.

Cei care au casă şi pensie, dar care nu se pot îngriji singuri, rămân, însă, la mila altor instituţii.

Ignoraţi de sistemul care încă nu a găsit o soluţie pentru ei, vârstnicii depind în continuare de bunăvoinţa celor de la Unităţile de Primiri Urgenţe. Şi dacă anotimpul cald este mai uşor de trecut pentru unii dintre ei, iarna riscul de a îngheţa de frig la colţ de stradă sau chiar în casă, singuri şi uitaţi de cei apropiaţi, este mult mai mare.

Chiar pentru toţi… din păcate… nu există nicio soluţie.