Timișoara germană și/sau maghiară (cronicile FNT)
Două spectacole în FNT vin de la Timișoara, unul cu un desen scenic auster, accentuat grafic, altul eclectic-baroc, după temperamentul cultural al celor două teatre producătoare: Teatrul German de Stat cu Electra după Euripide și Eschil în regia lui Bocsárdi Lázsló, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely cu Opera cerșetorilor după John Gay în regia artistului sârb invitat Kokan Mladenovič.
Articol editat de , 30 octombrie 2015, 13:00 / actualizat: 7 noiembrie 2015, 13:53
La teatru, publicul aplaudă cu entuziasm performanțele actorilor, criticii și profesioniștii scenei, însă, caută direcțiile teatrului de mâine, resursele înnoirii formelor scenice. Iar tragedia greacă e, cel puțin de la secolul regiei încoace (sec. XX), o sursă a redefinirii limbajului scenic.
Iubirea justifică crima, puterea se însoțește cu moartea. Iar temele perene ale teatrului ajung la căile satisfacerii instinctelor ce justifică gesturile cele mai josnice și anulează morala. Dintotdeauna iubirea și puterea calcă pe cadavre:
Eu cred că personajele antice sunt contemporane pentru că și relațiile dintre copii și părinți în ziua de azi au o oarecare dificultate. Noi am vrut să arătăm că o relație în care diferența de vârstă între mamă și fiică este mare poate duce la această necomunicare , la ură și lipsă de sentimente.
Interpretez o Electra contemporană, am încercat să aducem tragedia cât mai aproape de zilele noastre și să arătăm că tragedia antică este la fel de actuală și astăzi cum a fost și în mitologie. Dificil a fost să ajungem la acel sentiment de răzbunare și să ne dăm seama cum putem ajunge la el, la această durere și răutate pe care o are Electra în ea. Iar sentimentele astea să poată fi menținute constat până la final, când reușește să își omoare mama, să îl omoare pe Egist, să își împlinească această dorință de răzbunare. ( actrița Iza Berger, interpreta rolului Electra)
Desenul grafic al scenei, minimalist, restrâns în culoare ( gri – roșu), desparte planul faptelor, al premeditării raționale a crimei, de cel al sentimentelor, creează în jurul personajelor vidul asociat obsesiei răzbunării:
Spațiul este împărțit în două planuri. Sus e planul Electrei în care domină roșul foarte puternic, care simbolizează durerea și răzbunarea ei. Jos este planul faptelor, pentru că în Grecia antică morții erau scoși pe o targă, ceea ce am vrut și noi să arătăm. De aceea domină un gri metalizat care simbolizează răceala , cumva mai neutră decât planul de sus care este mai călduros. (actrița Iza Berger, interpreta rolului Electra)
La Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely regizorul sârb Kokan Mladenovič actualizează textul originar (Opera cerșetorilor de John Gay) care a inspirat la 200 de ani distsnță Opera de trei parale brechtiană, cu muzica originală a Irenei Popovič pentru care scrie și versurile. Trei planuri se îmbină în spectacolul de la Csiky Gergely, cel al poveștii lui Gay cu distanțarea brechtiană și muzica de azi, într-un convingător musical de o actualitate proaspătă.
A fost o joacă cu oameni talentați, atât creatorii din spatele scenei cât și cei de pe scenă au reușit să creeze o poveste cu mijloace puține dar sugestive. Nu e lucru puțin și cred că în general actorii ar trebui să învețe această lecție, să se exprime în limbaj diferit, cu mijloace multiple, care înseamnă niște calități și o muncă în plus. Mi-ar plăcea să văd lucrul acesta mai des, nu numai în teatrul maghiar, de obicei acolo vedem mai multă mișcare, sunt și foarte muzicali… ( în public la spectacol, scenografa Alina Herescu)
Opera cerșetorilor pune în valoare versatilitatea trupei dar și gustul pentru muzică al culturii maghiare, confirmă împrospătarea limbajului scenic prin apelul la formele muzicale și sonore, comună regizorilor contemporani.
Oana Cristea Grigorescu
