Prislop, locul unde Cerul e aproape de Pământ…

Mănăstirea Prislop, situată la 13 km de Haţeg, pe culmile Munţilor Poiana Ruscă, este de mai bine de  şase secole unul dintre cele mai importante aşezăminte monahale din Transilvania.

Articol editat de Carmen Sas, 7 septembrie 2015, 06:00

Conform tradiţiei, mănăstirea a fost ridicată de Sfântul Nicodim de la Tismana, în jurul anului 1400. A fost refăcută din temelie în anul 1564 de Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Basarab, refugiată aici după moartea tatălui său. Domniţa Zamfira a împodobit bisericuţa cu o pictură nouă, în frescă, executată de un zugrav din Ţara Românească, şi  i-a dăruit o  icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Mormântul ei se află în pronaosul bisericii.

În anul 1762, mănăstirea Prislop e trecută prin foc, din ordinul generalului Bukow. Viaţa mohanală se reia după opt ani.

În anul 1948 ajunge aici ieromonahul Arsenie Boca. Absolvent de teologie, la Sibiu, şi de arte frumoase, la Bucuresti, părintele Arsenie a restaurat, a reorganziat şi a pictat mănăstirea.  Spiritul său e viu, la Prislop;  sunt numeroase mărturiile celor care au beneficiat de îndrumarea sa, în timpul vieţii, dar şi dupa moartea sa, în anul 1989. În anii ’80, Arsenie Boca a prevăzut prăbuşirea sistemului comunist şi violenţa schimbărilor din România.

Mănăstirea şi vietuiţorii ei au cunoscut prigoana comunistă. După decretul  410/1959,   mănăstirea  a fost închisă; clădirile  au funcţionat mai mulţi ani ca azil de bătrâni. Redeschisă în anul 1976, ca  mănăstire de maici, e astăzi unul dintre cele mai importante locuri de peleriaj din ţară.

La  mormântul părintelui Arsenie Boca mulţi vin cu braţele pline de flori, făcând din el o adevărată grădină.

În pădurea din spatele mănăstirii, săpată în stâncă, se află peştera Sfântului Ioan de la Prislop, canonizat în data de 20 iunie 1992,  prăznuit în 13 septembrie.

Din spusele părintelui Arsenie Boca:

Mare, înaintea lui Dumnezeu, nu poate fi decât omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogăţie, putere, chiar înţelepciune, dar aceasta trufie este /…/; aşa eşti mare înaintea lumii, sau asupra lumii. „Lumea” însă nu e cuprinsă în scoarţele cărţii cereşti, dar în schimb se scrie cu un pahar de apă dat unui drumeţ, în numele dragostei de oameni.

Ioana Bindea

Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.

Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

“Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta, n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila, prin care-i duce pe nebagate de seama la pierzare sigura. De aceea a zis un Sfant Parinte ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata!“.

la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.