Ajunul Crăciunului

Ziua dinaintea Crăciunului, numită şi Noche Buena (Noaptea cea Bună) în spaniolă, Wigilia sau Heilig Abend în germană.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 24 decembrie 2014, 08:00 / actualizat: 25 decembrie 2014, 9:52

În estul Europei, Ajunul este marcat prin mese fără carne (fiind utima zi din postul Crăciunului), iar în alte regiuni constituie prilej de mese îmbelşugate stropite cu băuturi.

În ţările catolice, mulţi credincioşi participă la slujba de la miezul nopţii şi, aproape pretutindeni, copiilor care îl aşteaptă pe aducătorul de daruri, le este foarte greu să adoarmă.

În regiunea Provence din Franţa, Ajunul este o zi a împăcării, când fiecare îşi vizitează vecinii şi îşi cere iertare sau dăruieşte iertare pentru greşelile din timpul anului.

Ajunul are cea mai puternică încărcătură supranaturală dintre cele Douăsprezece Zile ale Crăciunului. Animalele vorbesc sau îngenuncheză, ca omagiu adus naşterii lui Iisus, albinele cântă psalmi, etc. În Rusia şi Franţa se credea că apa se preface în vin la miezul nopţii, în vreme ce pe insula Sark apa se preschimba în sânge.

Era, de asemenea, momentul în care comorile ieşeau la iveală, când Steaua de la Bethleem putea fi văzută în Fântâna Magilor şi când vii îşi aduceau aminte de răposaţi, fiindcă în seara de Ajun spiritele se întorc la casele lor, unde le este păstrat un loc liber la masă ori în pat, sau le este pregătită o baie.
Gerry Bowler, Enciclopedia Crăciunului