Sacrificarea tradiţională de Ignat
Trei zile sau poate trei luni a durat minunea cu asomarea porcilor în România. Până la urmă UE a trebuit să cedeze şi să accepte sacrificarea tradiţională prin înjunghiere, în faţa rezistenţei acerbe a ţăranului român.
Articol editat de , 16 decembrie 2014, 10:33
Direcţia Sanitar-Veterinară Cluj a recomandat primăriilor din judeţ ca practică uzuală în perioada Ignatului, asomarea porcilor, dar, în curtea oamenilor, fiecare îşi face legea. Medicul Nicolae Pivariu, şeful Direcţiei:
„Măcelarii respectivi, care practică tăierea porcilor, să-şi achiziţioneze aceste asomatoare. Nu mai trebuie permis de port-armă dar el trebuie să fie în evidenţa celor de la arme şi muniţii. Prin înjunghiere se produce sângerarea, se recoltează sîngele, se face acest produs, sângeretele care este consumat pe scară largă. În momentul în care se produce asomarea, animalul nu mai este coştient, îşi pierde cunoştinţa, deci nu simte durerea. Restul, sangvinizarea, este normală în urma înjunghieturii”.(Şeful Direcţiei Sanitar Veterinare Cluj, Nicolae Pivariu)
Diferenţa dintre asomarea cu glonţ captiv şi înjunghiere ţine doar de bunăstarea animalului. În primul caz, porcul devenit incoştient, nu mai suferă. În al doilea caz, trece printr-o agonie lungă şi dureroasă care nu pare să impresioneze însă pe nimeni, cu atât mai puţin pe măcelarUL obişnuit cu asemenea scene.
La Rădaia ajungem în toiul unei sacrificari tradiţionale, Toader Năsăudean fiind un expert al locului:
„Odată se înjunghie, pe urmă se scurge sângele din el, apoi se pârleşte. Înainte se pârlea cu paie, acum se face cu butelia, pe urmă se rade. Lovitura de graţie se aplică la capătul pieptului”.
Nici veterinarii din Rădaia sau împrejurimi, nu par preocupaţi de modul de sacrificare a porcilor de Crăciun, resemnîndu-se cu practicile ancestrale, chiar dacă acestea reprezintă o suferinţă atroce pentru animale.
„Pistol pentru asomare nu avem. Se sacrifică tradiţional, prin înjunghiere. Să zicem că sunt nişte empirici la care le place, pentru că este mult mai umană această metodă. Noi n-avem în dotare aparat, nici n-am fost solicitaţi să mergem. Prin asomare, tu, practic, dai un şoc: se contractă muşchii şi venele şi s-ar putea să rămână sângele înăuntru. Nu cunosc pe nimeni care să practice asomarea”.
Vorbind despre sacrificarea prin înjungierea porcilor, fără a fi filistini, trebuie să acceptăm că este o agonie lentă pentru animale şi foarte dureroasă. Respectul pentru orice fiinţă vie şi gradul de civilizaţie pe care ni-l asumăm, ne pretind să apelăm la calea cea mai uşoară pentru animal. În plus, s-a demonstrat ştiinţific că stresul provocat de durerea animalului sacrificat, determină eliberarea în sângele său a unor hormoni care, mai apoi, sunt dăunători pentru consumatorii de carne.
Ovidiu Moldovan
