Pippo Delbono, un umanist

Cronicile Interferenţe

Articol editat de , 4 decembrie 2014, 11:09 / actualizat: 5 decembrie 2014, 11:00

Cutia neagră a scenei, pupitrul pentru partituri, două scaune preparate, găsite în teatru, rămase de la spectacolul israelienilor de la Habima. Nici un alt decor. Obiecte găsite, scaunele cu spătarele însemnate cu crucea şi steaua lui David sunt preluate de Pippo Delbono, şi devin pretextul începerii spectacolului Amore e carne:

Eu sunt creştin, Alexandru Bălănescu e evreu. Am petrecut o lungă noapte discutând împreună –  explică Pippo Delbono pe scenă în introducere. Spectacolele lui demarează întotdeauna cu un dialog civil cu sala, iar graniţa dintre actor şi personaj e permeabilă. Dar jocul acesta al intrării-ieşirii din convenţie e unul din mijloacele teatrale proprii teatrului lui Pippo Delbono.

Teatrul se face cu publicul, cu oamenii, cu cei ce se află în faţa ta. Teatrul e o întâlnire între fiinţe umane spune Ingmar Bergman, restul nici nu contează, iar aceasta e o frază frumoasă. Dar importantă e prezenţa actorului în acea seară. Să fii acolo, apoi faci şi spectacolul, dar priveşte!, simte!, fă în aşa fel să ajungi la cei pe care îi ai în faţă. – explică Pippo Delbono insistenţa cu care privirea lui căuta contactul cu privirea spectatorilor de-a lungul întregii seri. O mărtuire de credinţă, în fond, în teatrul care are valoare doar când ajunge la adevărurile fiinţării.

Eu am învăţat enorm din aceste colaborări. Pippo sparge teatrul clasic şi de aceea muzica aici se naşte din conflict. Cu Pippo începem de la muzică, el foloseşte limbajul, textul ca muzică. Am stat de vorbă o noapte întreagă la început, când s-a produs o apropiere între noi. Această colaborare nu este doar o relaţie artistică, a devenit o relaţie personală foarte importantă pentru spectacolul nostru. (muzicianul Alexandru Bălănescu)  

Nici recital de poezie ilustrat, nici spectacol narativ de teatru, Amore e Carne e o introducere în teatrul lui Pippo Delbono pentru spectatorii clujeni aflaţi la prima întâlnire cu actorul-regizor italian. Singur în scenă cu muzicianul Alexandru Bălănescu, la Pippo Delbono cuvântul şi muzica eliberează corpul în mişcări aparent spontane, într-un dans al energiilor viscerale eliberate.

Poezia o înţelegi cu timpul, citind versurile, recitindu-le doreşti să o auzi din nou, la fel ca muzica. Cu naraţiunea lucrurile stau diferit. După ce ai citit o poveste o ştii, nu mai vrei să o reciteşti, în schimb  poezia vrei mereu să o asculţi, cum îţi doreşti să asculţi muzica. (regizorul Pippo Delbono)

Dacă celelalte spectacole ale lui Pippo Delbono folosesc imaginea scenică şi filmată ca limbaj, acum,  putem considera Amore e carne un performance de voce şi sunet, care prin poemele selectate vorbeşte despre iubire ca unic mijloc de a păstra nefalsificate adevărurile vieţii.

Oana Cristea Grigorescu